MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


duminică, 18 octombrie 2009

Clubul Fratelli si Pitzipoanca



Sambata seara, am fost in clubul Fratelli. Parca e camera obscura a omenirii « cosmopolite » a Bucurestiului ! Umbra neagra a existentei lor. De cum am intrat, am avut sentimentul, bizar, ca pasesc pe un teritoriu vast, absolut cu totul intamplator postat intr-o hala, in care membri de azi ai unei societati secrete, fara nicio filosofie, se intalnesc cu umbrele care ii bantuie, cu strigoii celor cateva aspiratii si cu cioclii care urmeaza sa se ocupe de imbalsamarea lor. Singurii oameni vii din toata hala erau animatorii de pe scena : o tipa cool, imbracata avangardist, un mulatru cu codite si un tip de culoare care canta. In rest, o hala de zombi ! M-am tot intrebat pentru cine tot canta si danseaza cei trei ! Cred ca pentru personalul clubului.



Amarati si osteniti, chelnerii carau sticle de sampanie cat damigenele pe la mesele zombilor. Fiindca era muzica, n-a apucat sa-mi fie frica, dar habar n-aveti ce trist este sa vezi atatia oameni morti, sambata seara, intr-un club ! Daca chiar te gandesti serios la ce-ai in fata ochilor, devine horror. Presupun ca bezna din club se explica prin incercarea de musamalizare a intregii tarasenii ! Perfect legitim, de altfel. Nu e tocmai uman si, presupun ca e si interzis, sa vezi in sclipocirile unor lumini vesele o masa compacta de zombi. Ma rog, voi lasa descrierile plastice deoparte si voi trece la descrieri concrete ! Pana una alta, trebuie sa specific ceva ! N-am vazut atatea femei inalte si atatea femei inalte la un loc, de cand sunt ! Ingrozitor de inalte si ingrozitor de incordate ! Dansau cu mintile si cu gandurile duse, isi fluturau bratele mecanic, miscarile erau din alt film, parca cereau ajutor (de inteles, avand in vedere unde se aflau !), privirile cautau cu incordare, febrilitate, fanatism, neliniste, agitatie, la mesele rezervate, pe aleile pe unde treceau masculii, la usile de la intrare, in directiile in care se indreptau chelnerii cu sampaniile uriase.



N-am vazut de cand sunt femei mai incordate, mai chinuite, mai nelinistite si cu o expresie mai stresata si muncita ! Intradevar, munca cu publicul si goana dupa aur presupun o activitate extenuanta, un stres inimaginabil, ma mir cum nu pica nervos ! Dar tinand cont ca, de fapt, nu traiesc, cat timp nu-i vede lumina soarelui si nu sunt nu stiu ce lumini cu infrarosu sa-i prefaca in cenusa, pot face fata stresului asta inuman, noapte de noapte ! Pentru un astfel de stres au si suferit mutatii, de fapt ! Starea animalica de incordare si neliniste era potentata si de privirile, disperate si pline de ura, aruncate consoartelor de sex si de club. Nude-Lungele, pe langa privirile de prada si evaluare aruncate, cu incordare, masculilor, erau obligate sa cantareasca, in fiecare secunda, picioarele celorlalte femei, sanii acestora, toalele, pletele, cizmele, tocurile, gentile, ceasurile si restul podoabelor. Adulmecau ca niste copoi infometati si abrutizati, in toate directiile. A aparut una la un moment dat, de doi metri, picioarele pareau c-o depasesc si ating tavanul halei, era incaltata intr-o pereche de cizme rosii uluitoare, cu toc imens, avea o rochie neagra mulata, scurta, sugrumata cu o centura lata. Avea silicon in buze, mult, silicon in sani, mult, silicon in pometi, mai putin, sprancene arcuite cum femeile nu au nici cand le desenezi, mese lungi de par negru si, evident, poseta Hermes. In momentul in care a aparut, ...nu vreti sa stiti cum s-a simtit pericolul...se instalase in toata hala, in toate sufletele sexului sensibil, in toate mintile pradatoarelor. Senzatia de spaima, ura si pericol plutea ca un ceva material peste tot, cuprindea toate cotloanele. Era ca-n filme ! Nu stii de ce urmeaza sa-ti fie spaima, dar stii ca-ti este deja.



Femeia cibernetica a trecut prin toata spaima celorlate ca un brici ascutit. Barbatii adulmecau, cautau, isi pierdusera si ei mintile si gandurile, tineau paharele cu sampanie in mana, in aceeasi pozitie de strigat de ajutor, isi concentrasera intrega fiinta si intreaga musculatura, atat cat si cum era, in privirea aceea de pradatoare alienata. Femeia cibernetica si femeia briceag a depasit si stupoarea barbatilor, cum o depasise si pe cea a femeilor, trecand fara expresie pe tocurile imense, purtandu-si trofeul ce era pe postamentul ce era. Mi s-a rupt sufletul si de femei si de barbati ! Femeia cibernetica cu cizme rosii a disparut intr-o bezna, lucrurile au reintrat pe fagasul lor normal : neliniste, incordare, cautare, stres, priviri haituite, obosite, chinuite. (continuare aici)

Veronica A. Cara

4 comentarii:

  1. Hmmm, n-am fost niciodata acolo, dar suna ca un loc unde cred ca mi-ar placea sa fac niste fotografii, desi nu stiu daca as scapa vie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca te risti vreodata, trimite-ne nijte poje ! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: