MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


miercuri, 28 octombrie 2009

Restaurantul La Casa - Mai Bine ca Acasa



Dacă nu aţi înţeles încă, Vulpii îi place să mănânce. Dar nu oricum. Ci într-o atmosferă relaxată, cu muzică în surdină, cu lumină caldă. Şi sigur nu orice. Ci mâncăruri diverse, câte puţin din fiecare, cu arome, culoare, consistenţă, gusturi puternice, dar şi subtile. Ba am chef de ceva exotic, dar parcă ar merge şi ceva mai neaoş, ba ceva mai italian, dar parcă şi ceva dulce, dar nu prea dulce. Trebuie să recunosc, nu sunt cea mai uşor de satisfăcut Vulpe din lume. Dar parcă nici cea mai fiţoasă. O să-mi spuneţi, totuşi, că pentru aşa pretenţii, să stau acasă că numai acolo reuşesc să mi le satisfac. E, şi aici vă contrazic. Există o cârciumă anume, unde reuşesc mereu să mă simt ca acasă. Şi asta nu doar pentru faptul că restaurantul se numeşte La Casa.



Vizuina asta unde se răsfaţă Vulpea se află pe una din străduţe din zona Armenească, Intrarea Spătarului nr. 4. Un loc discret, cu parter şi etaj, podele de lemn care au un anume scârţ, lumină caldă, decoraţiuni de fier forjat şi mereu alte superbe fotografii expuse pe pereţi. Nici în cea mai mare aglomeraţie nu am aşteptat vreodată mai mult de 3 minute să primesc meniul şi tot cam atât să mi se ia comanda. Unul din punctele forte ale locului este serviciul. De doi ani de când merg des şi foarte des acolo, mă întâmpină şi mă servesc aceleaşi feţe. Nu puştani sezonieri care îţi toarnă supa în braţe şi se uită acru la tine. Ci chelneri profi, îngrijiţi, cu zâmbet discret, foarte amabili şi întotdeauna pe fază şi, cel mai important, care îţi pot oferi detalii amănunţite despre fiecare specialitate din meniu. Care meniu e atât de divers, că nu am reuşit încă să trec prin toate.


Pentru că vizita la Casa nu poate fi aşa, la repezeală, ci moment de relaxare şi deconectare, de fiecare dată luăm în calcul, pe rând, fiecare pagină a meniului. Ca aperitiv şi eu şi gagicu ne leşinăm după salata de vinete. Dar când suntem mai mulţi merg de minune şi bruschetele, atât cele cu roşii şi usturoi, cât şi cele cu somon. O piesă de rezistenţă e de departe ciorba de fasole cu afumătură, care vine însoţită de ceapă roşie, ca la ardelenii de mama şi de tata acasă. O altă delicatesă cu personalitate, dar care e servită doar în meniul zilei, de obicei la masa de prânz, este gulashul. Uşor picantă, zama asta scoate toţi demonii din tine, mai ales dacă te paşte vreo gripă. Tot în meniul zilei merită vânată musacaua de vită, iar pe partea de dulce tarta cu zmeură.


Trecem mai departe la felul principal, asta în caz că mai avem loc în stomac. Cea mai mişto chestie la Casa, pentru că porţiile sunt generoase, e că poţi comanda câte o jumătate de porţie, ceea ce îţi permite să te răsfeţi cu vreo două feluri. Aici e întotdeauna greu. Pentru amatorii de picanterii, cum e gagicu, Quesadilla e o alegere potrivită. Pentru amatorii de iuţeli autohtone, tigaia picantă sau cârnaţii de Pleşcoi sunt câştigători. Nu că pastrama de Pleşcoi ar fi vreodată de refuzat. Pentru cei cu idei puţine dar fixe, gen „şniţel cu cartofi”, la Casa găsiţi vreo 15 feluri de şniţel, care de care mai generos şi savuros.


Eu sunt mare amatoare de combinaţii felurite, aşa că am întotdeauna de unde alege ori de la Tigăi, ori de la Ale Casei. Pui în sos curry, în sos gorgonzola sau puiul italian, belgianul (cu ficăţei), japonezul (bucăţele de pui cu ciuperci în sos fin de smântână), chinezescul (pui ameţit în legume sote şi puţină soya), indianul (pui cu ananas, stafide şi curry), vegetarianul (delicios şi săţios) sunt alegerile mele personale. La garnituri prefer orezul cu legume, cartofii cu rozmarin sau sote-ul spaniol (cu miere şi coniac).


Un mic sfat. După ce băgaţi sub nas un aperitiv, o zeamă, un fel principal, beţi o cafea, un digestiv şi musai păstraţi un locşor mic pentru desert. Pentru că pe lângă clătitele care pot fi întâlnite şi prin altte locuri, la Casa te lingi pe degete la plăcinta de mere cu îngheţată (gust personal, încercaţi fără frişcă) şi la prăjitura cu vişine şi ciocolată.


De ce mă mai înnebunesc eu după locul ăsta, în afară de mâncare şi servicii? Pentru atmosfera care îmi permite să merg şi cu câţiva prieteni la ceva bun şi un şpriţ, de ziua cuiva, şi cu mama şi tata să-i mai scoatem din casă că merită, şi cu colegii de servici, în pauza de masă, şi cu gagicu, noi doi ca nişte guguştiuci. De asemenea, e unul din puţinele locuri unde mă simt foarte în largul meu să mă duc şi singură. Pentru cei „ai Casei” există un sistem de mulţumire pentru fidelitate: 10% reducere la notă.

Pentru toate cele spuse, Vulpea declară Casa drept cârciuma ei de suflet, unde şi-ar duce oricând pe toţi cei dragi, pentru răsfăţ şi bună-dispoziţie, dar şi pe duşmani ca să le scoată ochii „uite, bă, ce gusturi bune am, ofticoşilor!”. Enjoy!

12 comentarii:

  1. pe mine m-a cucerit prajitura din poza!!!........

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe mine, ca au jumatati de portii, (care par suficient de mari)!! ;) Eu manac putin si des, asa ca e perfect pentru familia mea! :D Si e o surpriza placuta, n-am mai intalnit asta decat pe alte meleaguri.

    RăspundețiȘtergere
  3. la restaurantele 'la mama' mai gasesti portii normale care sunt numite jumatati.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Florin Busuioc: Aha! Da, ai dreptate, am mancat si eu 'la mama' la Baneasa Mall acum vreo 2 luni, prima oara dupa muuuulti ani, si parca asa era. Good point, multam'. ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mâncat şi eu la Mama, în diferite ocazii, la început erau fabuloşi, cu timpul s-au pierdut pe drum şi ultima experienţă de acum vreun an a fost chiar dezastruoasă. Cei de la Casa de-asta îmi plac, sunt neschimbaţi, la toate capitolele sunt la fel şi sunt deschişi la comentarii pentru îmbunătăţire. Partea cu jumătăţile de porţii sunt doar un "bonus". Eu chiar sunt f încântată de ei şi nu are nicio legătură că primesc discount de 10%, ci pur şi simplu îmi place să recomand ceva ce mie mi se pare bun. Şi dacă mergeţi, să vă plimbaţi apoi puţin pe străduţele din jur, să găsiţi ceva parfum de altădată :)

    RăspundețiȘtergere
  6. doamne, m-ai terminat!!!!!! noroc cu servetelul ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Lia, chiar daca abia am mancat si nu mai incape-un fir de ata in stomac, salivez ca flamandul de 3 zile! arata delicios mancarea din poze, iar aprecierile tale m-au convins sa-ncerc locsorul cu prima ocazie :*

    RăspundețiȘtergere
  8. Lia ne invata numai de bine, este util sa avem un servetel intodeauna pregatit pentru final ...

    RăspundețiȘtergere
  9. recomand "De gustibus" zona Mihai Eminescu/Dacia. atmosfera faina.Nu stiu de ce dar articolul scris de lialia m-a dus cu gandul la locul asta.Poate vulpea noastra da o raita data viitoare si acolo si ne relateaza.
    multam fain!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Marilyn, îl știu! N-am mai fost de vreo 2 ani, că nu îmi mai e în drum, dar acum că mi-ai reamintit, poate trag o tură că îmi plăcea acolo. Merci! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. eram precisa!!!!ca il stii!!!
    enjoy!

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: