MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


joi, 1 octombrie 2009

Slanina vs Caracatita


Culinar vorbind, am gusturi extrem de simple. Mai exact mananc aproape orice, foame sa-mi fie. Si nu am pofte. Cu o mica exceptie, arhivata la capitolul “treburi despre mine pe care nu le inteleg”. Nu-mi plac fructele de mare, deloc, dar deloc, absolut deloc, dar o pasarica mica imi ciuguleste cateodata in creier si-mi da impulsuri sa mananc jivine acvatice.


V-am zis deja cum am mancat scoicile alea mari. Si scarboase. Ulterior am aflat ca “gagicile” erau vii cand mi-au fost puse sub cioc. Si cica lamaile ce-mi fusesera date trebuiau stoarse in freza lor. Specialistii spun ca asa se omoara bestia, si abia dupa ce se ineaca in acidul citric tre’ data pe gat. Io, in inconstienta si necunoasterea mea de mancator de slanina cu ceapa, tzaran sadea ce-si ia Armani ca a vazut el la TV ca-i firma, am apreciat doar coloristica placuta galbenlamaie-griscoica. Nu m-a dus capul sa ma gandesc ca “fetele” nu misca pentru ca in general scoicile nu prea zburda in cochilie. Sau poate atzipisera bietele. Si s-au trezit in momentul in care subsemnatul le-a infipit furculitzionul dupa ceafa. Era prea tarziu, le-a paralizat socul, mi-au ajuns in burdihan, de acolo au iesit intr-o conducta care, probabil, le-a azvarlit intr-o forma usor modificata tot in mare. Presupun ca asta-i circuitul scoicii in natura. Poate acum am vreo patru perle in mine.

Ei, treaba e ca greatza provocata de pitzipoancele marine, sorbite cu dezgust doar pentru ca au fost scumpe, nu mi-a taiat si pofta de experimente. Pasarica aia imi ciugulise in continuare creierul. Si dupa trei zile ma pomenesc din nou cu un meniu in mana, citind avid sectiunea “preparate din mare”. Aha. Ooooo, ia uite ce scrie acolo:”Baby Caracatitza pe gratar, cu inele de nu stiu cine, asezonat cu “prawn” (habar nu aveam cine-i ala) si cu carne de nu stiu ce impopotzonata cu patrunjel”. Mda. Interesant. De ce nu as incerca?! Cei de la masa mea mi-au spus:”Ba, iar nu mananci nimic si pe urma te plangi toata ziua…” Eu, fire independenta, decisa, libera, indrazneata, am spus:“taci ba, uite ce bine suna, halesc tot!”

In cateva minutele mi-a ajuns in fatza botului si comanda. Care arata ca gura iadului. Din farfurie ma priveau ingrijorati mai multi ochisori. De diferite culori si forme. Spre cer se inaltau curioase diferite antene. Si tentacule. Cu ventuze. Mare parte din “zona” era acoperita de picioruse. Multe picioruse. Si codtize. In momentul ala m-am gandit ca exista sanse mai mari sa fiu eu mancat de ce aveam in farfurie in loc sa mananc eu toata colectia aia de uratanii. Noroc ca menajeria respectiva fusese tavalita pe gratar mai ceva ca Gheorghe Doja si nu putea urla la mine. Imi doream slanina mea cu ceapa. Slanina nu se uita in ochii mei, ceapa nu are picioare.

Dar nu m-am dat invins. Am inceput lupta. Provocarea cea mare era prawnul, care era de fapt un crevete urias. Rosu de nervi. Mai mare ca un pui de iepure. Urat cu spume. Hidos. Am aflat ca tre sa-i rupt capul si coada, si sa manac ce ramane. “Ooooo, placerea mea sa te decapitez, ‘tu-ti gura ta de monstru…” I-am rupt capul. S-a auzit chiar un sunet sec. Pac. Apoi coada. Un sunet mai mustos. Shplac. Am ramas cu o bucata de ceva alb in mana. Si, ca-copiii mici si prosti, am bagat-o in gura. Am muscat. Era crud, jur. Si un gust…Parca se cacase delfinul Flipper in gura mea. Ok. De ajuns cu prawnul. Ce mai avem pe aici. O carcasa de ceva, ca neste inele in spirala. Ia sa vedem. Am taiat o bucatica de carcasa, in gura cu ea. Hm…Gust de cauciuc fiert in pipi de maimutza. M-am tampit total. Am inghitit avand lacrimi in ochi. Lupta insa trebuia sa continue. Ia uite! Baby caracatita. Baby era mic. O caracatita roz, dar care era intreaga intregutza. Cap, trupsor, tentacule cu ventuze. Pentru ca-s barbat, m-am uitat intre tentacule. Ma scuzati, dar creca i-am vazut pizda. Gura nu era, ca nu avea dinti. Era prea tanara ca sa fie deja shtirba. Sau poate ca fiind baby nu-i iesisera inca dintii…Pentru a evita orice complicatie si pentru ca amutzita fiind de deces nu-mi soptise tandru la ureche “sa-mi mananci pizda” am ocolit zona. Si i-am sectionat cu dintii tentaculele. Era primul gust acceptabil din farfurie. Le-am rontzait multumit. Dar erau insignifiante. Matzele imi chiraiau ori de foame ori urlau de groaza ca deja ajunsesera gandacii precedenti in ele.

Mai aveam carnea aia de ceva, acoperita de patrunjel. Arata bine. Alba, diafana, nu avea mustati, carapace, ochi, dinti. Am luat cu incredere o bucata marisoara. Am bagat-o in gura si…era sa mor. Pe loc. Avea gustul campului de batalie de la Rovine dupa ce eroii repausati isi dormisera somnul de veci vreo trei zile la soare. Si duhnea fetid. Traznea. Am vrut sa scuip. Unde sa scuip? Eram pe o terasa cu pretentii, inconjurat de oameni eleganti care-si savurau ganganiile lor. Am inghitit. Oooh, Doamne, am inghitiiiiiiiiiit!!!! Acu sa nu zica unele exponente ale sexului frumos ca si lor le cer barbati inconstienti sa inghita, pentru ca efectiv nu stiu ce vorbesc. Daca eu am inghitit cadavrul ala, in lumea asta se poate inghiti orice. Orice. Viu, mort, paralizat. In pragul apoplexiei am intrebat chelnerul ce-mi poata da cel mai rapid de mancare, ca sa-mi sterg maleficul gust din gura. Ceva paste. Cu usturoi. Asta-i! Pune usturoi mult. Mult. Acopera pastele cu usturoi. Adu-le repede, garcon, ca mor aici, la terasa ta, si ai probleme cu sanepidul.

Am balotat pastele cu disperarea unui naufragiat care nu vazuse mancare de zile multe. Savuram usturoiul ala cu desfatarea zeilor care mancau ambrozie si beau nectar. Si ma juram ca pe viitor voi rezista acestor tentatii atat de autodistructive. Iar in gand compuneam deja o oda cinstitei slanini si mirabilei cepe.

Alex Donovici

12 comentarii:

  1. E foarte probabil ca în România cam toate fructele de mare sã ajungã înghetate bocnã. Si sa fie gãtite prost, dacã nici mãcar nu se învrednicesc sa scrie creveti în loc de prawns (care pot sau nu sa fie shrimps). Inelele erau probabil de calamari si crevetele chiar era nefãcut. Scoicile de mai sus bãnuiesc ca sunt stridii - dupa mine sunt foarte bune, daca nu ma chinuiesc eu sa le desfac. Lamâia e optionala - repet, de-aia exista Internet, sa mai afle omul una-alta, eventual cum se gatesc calamarii (asa am aflat la prima încercare, ca uitându-ma în ochii lor nu aflam nimic). Probabil bucãtarii din România nu au timp si nici chef, dar mai ales nu stiu alte limbi.

    Cu fructele de mare e chestie de gust, eu nu prea ma ating de carne (desi rata si mielul îmi plac).

    RăspundețiȘtergere
  2. @ antoaneta ->
    autorul articolului se afla in vacanta in grecia, scuze pentru neclaritati. oricum, observatiile tale sunt binevenite si multumim. sper ca vei recidiva ! :P

    RăspundețiȘtergere
  3. @Costin - valeu, în Grecia e grav, înseamna ca era restaurant pentru turisti:) Mi-a placut articolul lui Vlad Petreanu despre Turcia însa - are mare dreptate, servicii ca acolo nu am vazut nicaieri (si m-am plimbat ceva). Sincer, cred ca în România se manânca destul de prost si invariabil (carne si cartofi), din vina restauratorilor, dar si a clientilor, care se tem sa experimenteze. Vezi si comentariile la Dono.

    Astept impresiile tale de la Clubul Berarilor, care ar trebui sa aiba cel putin o selectie impresionanta de beri artizanale (la capitolul asta Québecul m-a data gata, recunosc, desi prefer vinul - sec:)

    RăspundețiȘtergere
  4. recenzia la hanul berarilor va aparea in uikend.

    sec si rosu. :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Am revizuit si se întâmpla la Positano, pe Costa Amalfitana, si mai greu de crezut ca nu erau bine gatite, având în vedere standardele zonei si concurenta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sec si...depinde de ce manânc;) Rosé merge cu multe însa, rece sa fie.

    RăspundețiȘtergere
  7. vorba ceea - vinul este bun daca este rosu, mult, rece si gratis ! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. @Antoaneta: vad ca-ti place sa te documentezi in amanunt despre una, alta! Chipitap! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitarile mele pentru naratie! Absolut fabulos!

    RăspundețiȘtergere
  10. @ ciufutica

    Poate ne povestesti si tu ceva ... ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu sunt gurmand şi consider ca ceea ce ai făcut prezent in textul asta, in calitate de profesionist al bucătăriei!?!?,ca este pur şi simplu o insulta la adresa bucătăriei şi mîncării in general. Apropo. Locuiesc in străinătate, şi mănînc cel puţin odată pe săptămîna specialităţi de peste şi fructe de mare gătite de mine.

    Tin să precizez din start ca romanii in general au reticente in a încerca şi alta bucătărie decît cea bazata pe porc,pui,usturoi şi cartof. Eu personal cunosc romani stabiliţi in afara care încă mai cumpăra parizer şi salam romanesc de la magazinele cu specific romanesc şi care desconsidera in mare parte bucătăria tarii adoptive. Este o chestiune ce tine de obişnuita şi cultura.
    Cu amuzament am aflat de la tine ce gust are căcatul de delfin. Ca informaţie generala, Prawn este numele englez generic pentru crevete. Daca îl mîncai cu adevărat in Italia se numea Gambero şi in specific, ceea ce ai descris tu ar fi Gambero Gigante sau Gamberone.Italienii nu ştiu ca exista si alta limba pe pămîntul asta(vezi vacanta lui Badea) şi nu vor accepta niciodată să scrie in meniu in alta limba decît a lor. Nu pot să critic "criticata culinara" a ta, pentru ca este o aberaţie de mahala de mîncător de slănina cu ceapa şi muştar care crede ca are tot adevărul lumii sub unghia degetului mic de la mana dreapta. Aberaţia asta nu are nimic in comun cu bucătăria, ci cu imaginaţia ta şi obsesiile tale compulsive legate de necunoscut.
    Presupun ca tu nu ai idee cum vin măcelărite animalele de supra fata pe care le mănînci cu atîta adoraţie şi pe de alta parte ma faci să cred ca nici pestele comun, de apa dulce, nu-l mănînci decît dacă este decapitat.
    Pe viitor încearcă să nu mai mănînci in restaurante necunoscute sau neindicate ca fiind de încredere de către cunoscători. Eu ştiu ce înseamna gestiunea unui restaurant (bucătarii de restaurant) şi ma feresc de mîncarea din restaurante pe cit este posibil ,dar dacă este necesar merg doar in cele pe care le cunosc bine.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ freshmentos ->

    Acest articol reprezinta exclusiv opinia autorului.

    M-as bucura sa ne trimiti un articol cu comentarii proprii despre restaurantele din zona in care traiesti. Si nu uita - o imagine face cat 1.000 de cuvinte ! :D

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: