MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


joi, 19 noiembrie 2009

Hanu Berarilor Interbelic - Agonie si Extaz



Nu stiu ce va inspira voua cuvantul INTERBELIC, dar mie imi vine in minte prima data sa-i alatur notiunea de NOBIL in sensul de GENTLEMAN.

Problema este ca in ultimul timp nu prea (spre deloc) am mai intalnit oameni pe care sa-i caracterizez cu aceeasi notiune. Ce este mai dureros este faptul ca de cateva ori am avut discutii foarte serioase cu diverse persoane cu "pretentii" pe al caror cuvant m-am bazat si m-au dezamagit in mod inexplicabil. De fapt, dezamagirile sunt inexplicabile in marea lor majoritate, ca altfel nu ar mai fi dezamagiri, ar fi cazuri de forta majora, farse etc. De exemplu, cum poti fi redactor-sef (departamentul economic) al unui consacrat portal de stiri, sa te lauzi ca esti ardelean si ca ardelenii au cuvant, sa bati palma si sa spui ca nu este nevoie de un contract scris caci un gentleman-agreement este suficient intre doi BARBATI si apoi sa dai bir cu fugitii fara sa tragi macar o minciunica pentru a-ti motiva lasitatea si a-ti avertiza partenerul ca-l lasi cu fundu-n balta ?!?


Sau cum poti fi directorul unui restaurant nou in care se investesc sute de mii de euroi si ai in subordine o suta de angajati si sa nu fi in stare sa rezervi o masa unui client care te suna cateva zile la rand pentru asta ?!? Dupa cum v-am mai povestit si aici, am incercat sa fim prezenti la deschiderea restaurantului Hanu Berarilor, drept pentru care am cautat cu insistenta o modalitate de a face o rezervare pentru chiar prima zi. A fost destul de dificil avand in vedere ca, la fel ca si in epoca interbelica, carciuma cu pricina nu avea nicio pagina web in functiune (chiar si acum la o luna si jumatate de la inaugurare poti gasi la adresa lor de net doar "un ceva" postat, probabil, de un ospatar grabit - este totusi un progres major). Deci, dupa ce am sunat cateva zile la rand pe domnul Mihai Barsan, directorul de la Hanu Berarilor Interbelic (care face parte din aceeasi "ciorba" cu Caru cu Bere, City Grill sau Cafepedia, "ciorba" preparata de "maestrul" Dragos Petrescu, fost asociat cu principalul sau competitor de azi, Catalin Mahu, proprietarul "La Mama"), iar acesta tot dadea din colt in colt intrucat nu stia sigur nici cu o zi inainte cand se va (re)deschide fosta Casa Bucur, acum sub un nou brand, deci dupa lupte seculare care au durat aproape o saptamana, directorul Mihai Barsan ne-a confirmat o rezervare pentru sambata seara, 10 octombrie 2009, la ora 19,00 (avand in vedere ca ne-a spus ca programul artistic care ne va teleporta la inceput de secol XX va incepe la 19,30 - dupa cum observati, nu voiam sa ratam nimic).

In ziua cu pricina, eu si Blonda de la Marketing, aveam si 3 intalniri cu 3 persoane deosebite (si diferite - Lia de la viitoarea firma Teodorus Proiect, Domnisoara SubMarin si Radu Pitici Gratis), asa caci am dat adunarea la Hanu Berarilor Interbelic.

Asadar m-am infiintat impreuna cu Blonda de la Marketing la ora 7 seara trecute fix pregatiti fiind pentru o noapte de sambata nerusinat de apetisanta ce trebuia sa debuteze cu o cina memorabila, sa continue cu o discutie pasionanta cu amicii si sa se finalizeze in doi stiti voi cum ... ;)


Prima impresie neplacuta am avut-o cand la poarta unei proprietati cu arhitectura romaneasca veche ne-a iesit in cale o ghereta din tabla si geam, probabil cea in care statea portarul. Arata complet de-a-ncuculea si a fost primul element care nu ma lasa cu niciun chip sa intru in atmosfera unui han al berarilor interbelici.


Dupa ce am pasit in holul cladirii ne-au preluat cateva fete care si ele erau imbracate departe de moda Micului Paris al primei jumatati de secol XX. Ne-au intrebat daca avem rezervare, le-am spus numele si ..... surpriza: domnul director Mihai Barsan nu ne oprise nicio masa. Atunci am spus sa fie sunat pentru a discuta situatia. Cu amabilitate am fost condusi la o masa de la care am fost mutati dupa ce ne facusem comozi pe motiv ca aceea este ... rezervata. Si noile noastre locuri se aflau tot in acelasi salon (din totalul de 6 cate sunt in total). Planurile acelei seri minunate puteau sa sara in aer din cauza indolentei si neseriozitatii sefului acestui local pentru care nu face 2 bani cuvantul dat. Felicitari insa subalternilor sai care au salvat onorabil situatia.




Flori pe mese, personal zambitor, linia melodica a Zarazei ne inconjura imbietor - totul era cald spre deosebire de frigul patrunzator din strada. Din pacate muzica era oferita de un DVD si nu de muzicanti in carne si oase. Ori poate a fost mai bine asa ?


De mentionat ca poza din inceputul acestui articol nu are nicio legatura cu Hanu Berarilor Interbelic cu toate ca mi-as fi dorit sa fim intampinati de vreo suta de sortimente de bere servite de chelnerite ... spumoase si zglobii precum continutul halbelor la metru.


Sa (ne)revenim. Sosisem din ploaia si frigul de afara cu pofta de vodka. Asa ca am cerut pentru inceput o Finlandia (10 lei/40 ml). Am comandat sa se pregateasca intre timp un platou mioritic a la Becali (special conceput pentru 2 persoane - 68 lei) cu cotlete de berbecut, pastrama de oaie si carnati, asisderea, de miorita. In loc de cartofi la cuptor cu rozmarin cum era trecut in MENIUL acesta, Blonda a dorit sa ni se aduca niste cartofi pai.


Nu a fost nicio problema in acest sens, ceea ce mi-a sugerat o flexibilitate pentru care-i felicit. Sa nu uitam ca viata si fericirea este alcatuita din detalii !




Ne-a fost adus destul de repede platoul, insa ospatarul a uitat sa aduca painea si mujdeiul, iar gheata pentru vinul casei (imi plac bauturile reci indiferent de anotimp) a venit intr-o ... halba de bere pe care scria Holsten. Dezagreabil. Apropo de vin - un cabernet demisec care a mers excelent cu berbecutul (21 lei/carafa de 1 litru - pret bun prin comparatie cu alte locatii de aceeasi categorie).


Bun platoul mioritic, dar toti banii-i face pastrama surprinzator de frageda si sarata atat cat trebuie pentru un om normal (desigur, eu am mai pus sare).




Salata de muraturi (5 lei) cu castraveti si gogosari in otet si varza alba murata suficienta si binevenita la cotletele un pic grasute si suculente. Le-am mancat precum Burebista, ajutandu-ma de degete si nu de furculita.


Inca o biluta alba - mujdeiul GRATIS ! :P


In schimb, o biluta neagra pentru aroma de portocala din prajitura cu branza cu stafide (7 lei) - cofetari din toata lumea, lasati-o mai usor cu coaja de portocale sau lamai din prajituri !!!

Espresso costa 5 lei si inseamna un degetel de cafea pe fundul cescutei. Sa nu ziceti ca nu v-am spus ! (Da, fetelor, m-ati convins, marimea chiar conteaza - prin urmare am baut 3!:D )






Cand au venit si ceilalti au luat dupa cum urmeaza: Ana - ficatei de pui la tigaie (15 lei) care, dupa spusele ei aveau un gust prea pregnant dein vinul in care fusesera preparati, a cerut si cartofi cu costita la cuptor (5,5 lei) care nu au existat faptic din nu mai stiu ce motiv, dar care au aparut in prima varianta a notei de plata;




Lia, pentru ca este vegetariana, a papat o portie de cartofi la cuptor cu rozmarin (6 lei) cu salata de ardei copti in otet (6,4 lei), salata din care i-a sutit si Ana de cateva ori de unde denota ca erau de belea;


Radu, pentru ca venise de la Caru cu Bere unde tocmai cinase cu parintii sai, a baut o berea casei (6,2 lei pentru 400 ml), bere care mi-a facut si mie cu ochiul si am degustat-o din plinul a 2 halbe. Mijto ! :) Ana si Lia, automobiliste fiind, au ars-o pe apa plata cu lamaie (4,5 lei doza de 33 ml). :)))))))




Cat despre programul artistic care urma sa ne teleporteze in Bucurestiul interbelic ce sa spun ?



Din pacate a constat in cateva dansuri populare pe care le poti admira si la alte restaurante cu specific romanesc. Sincer, si asta m-a dezamagit. Iata mai jos cum arata un show din acele vremuri de demult ...



Toaleta ok - ceea ce arata si calitatea oaspetilor cat si a celor ce o intretin.




Am plecat dupa ora 23,00 si ne-a condus acasa una dintre fetele care au baut apa plata cu lamaie ...


Concluzia - oameni buni, haideti sa ne recuperam onoarea cuvantului dat si cu siguranta ca se va spune despre noi ca suntem niste gentlemeni sau, mai neaos, niste boieri !

PS - Puteti citi aici si perspectiva Blondei asupra acelei seri intre agonie si extaz ... :P

12 comentarii:

  1. Boerule, eu am senzaţia că doar numele s-a schimbat. Eu ştiu locul pe vremea vechilor stăpâni, când la fel, mâncarea era bună şi interesantă, dar ratau la adus unele comenzi, vinul casei era bun, program artistic nu am prins decât o dată şi am fugit repede pentreu că era prea tare. Ghereta aia era la poartă şi înainte :D Dar locaţia per total (cu budele incluse) spectaculoasă! Sper să îşi revină pe la punctele negative şi să îmbunătăţească pe alea pozitive :)
    P.S. Haha, e o nouă Lie în viaţa voastră? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Noua Lie este de fapt foarte veche, dar la fel de dilie ca si tine. Sper ca va veti cunoaste in curand, chiar daca vom risca sa decedam subit de ras si voie buna ! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Boerule, multam' pentru reclama. :D Iar pentru cei curiosi sa citeasca si perspectiva Blondei, vor putea vedea ca ea a fost destul de diferita de a ta :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci, a lu Blonda e diferita de a mea ! :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  5. ioi,ce strasnic tine mana fata din prima poza pe maneta

    RăspundețiȘtergere
  6. @ anonim

    Aproape fara legatura:

    O batrina mergea incet pe trotoar abia tarand dupa ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupse si bancnote de 20$ incepura sa se insire pe trotuar. Un politist ce se afla pe acolo o opreste si ii spune.
    − Doamna vi s-a rupt sacul si va cad banii.
    Batrina se uita si spune.
    − Noroc ca ati vazut domnule politist, acum trebuie sa ma intorc sa adun banii !
    − Stati ca nu-i asa simplu ! De unde aveti banii, nu i-ati furat ?
    − Nu domnule, e simplu. Eu stau langa un teren de fotbal, si unii din spectatori vin sa urineze printre uluci pe florile mele. Asa ca atunci cand e o partida imi iau foarfeca de vie si ma asez in spatele gardului. Cand un spectator vine la gard, eu il apuc si-i spun 20$ sau ti-o tai ! Politistul se gandeste ca e just si incepe sa rida.
    − Dar ce aveti in celalat sac atunci ?
    − Pai, domnule politist, ganditi-va si dumneavoastra, nu toti vor sa plateasca !

    RăspundețiȘtergere
  7. Ca si LiaLia, zic s-a revizuit, dar nu s-a schimbat nimic, faceau platouri românesti bune si libanezii precedenti. Adica acest Han al Berarilor nu-i mai breaz decât Nicoresti sau Jaristea, (care-i mai pitoresc), în afara de locatie, care nu-i meritul patronilor, ci al arhitectului. Un meniu "tipic românesc" fara imaginatie sau inovatie. Din ce povestiti pare o cârciuma banala într-un loc superb, care merita mai mult, oamenii merg pe reteta de la Carul cu bere si La Mama - aceeasi Marie cu alta palarie. Cât despre aroma de portocale, probabil nu vine de la coaja, ci din sticluta cu esenta artificiala.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ antoaneta

    Inca o analiza la rece si foarte precisa asa cum ne-ai obisnuit de altfel ! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Antoaneta, chiar ti s-au inecat toate corabiile, mai draga? Hai ca n-o fi drakul chiar asa de rau! ;) Cheer up, honey! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. De cand directorii se ocupa de rezervari? Oameni ocupati nu au timp de fleacuri.

    RăspundețiȘtergere
  11. bah da rau va mai pute....ce hateri...ce tristi...complexati....depresivi

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: