MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


vineri, 6 noiembrie 2009

Life is a Bitch



Salutare, eu sunt Vali si n-am blog. Dar am povesti, pe care cineva, nu spui cine, persoana importanta ;), a considerat ca ar fi interesant sa le povestesc aici. Poate pentru ca eu sunt chelnerita. Si fac asta de ani buni.
Deci, sa purced. Da capo, cum altfel.

Episodul 1

Eram somera si aveam facturi de platit. Eram disperata. Asa ca trimiteam CV-uri in draci pe unde apucam. Unii ma chemau la interviu, altii nu. Normal. Intr-o zi m-a sunat una de la un hotel de 4 stele, s-a prezentat, a spus ca au primit CV-ul meu si m-a intrebat daca eram interesata sa vin la un interviu pentru ca aveau mai multe pozitii deschise. In gandul meu, Mai intrebi? Normal ca eram!!! Mai ales ca interviul era cu Directorul General al hotelului. Deci, daaaaa, eram cum nu se poate mai interesata. Si m-am dus. Dupa o scurta asteptare in holul hotelului care era destul de aratos, desi nu foarte mare, cineva a venit si m-a condus la biroul impricinatului. Buna ziua, buna ziua, zambetele si amabilitatile de rigoare.


Dupa o scurta introducere care nu mai tin minte despre ce era, mi-a pus o intrebare:
- Ma intreb de ce cineva cu un CV ca al tau ar vrea sa se angajeze pe post de chelnerita? Pentru ca despre asta e vorba, ti-au spus, nu?
Prima bomba. Nu, nu-mi spusesera. Omisesera acest mic mare amanunt. A cazut cerul pe mine in acel moment. Cum sa fiu chelnarita cand terminasem o facultate, aveam atata experienta in domeniul meu etc etc etc?!?!? Ce i-am raspuns nu mai stiu, insa se pare ca a considerat ca … am potential, totusi, si l-a chemat pe asa numitul Food & Beverage Manager sa continue el interviul cu mine, nu de alta, dar chelnerii erau pastoriti de el.

M-a intrebat nenea asta cate-n luna si-n stele, ce si cum si in ce fel si de ce, si de ce nu si de ce aia si de ce ailalta, timp de o ora incheiata. De parca dadeam interviu pentru jobul de presedinte al SUA. Ma rog ... Dupa care a primit un telefon, s-a scuzat si a zis ca lipseste putin. A lipsit vreo 2 ore !!! A doua bomba. Imi venea sa plang de frustrare, insa hotarasem deja sa il astept oricat ar intarzia. Intr-un final, a aparut ca o boare, cerandu-si mii de scuze bla bla bla si intrebandu-ma daca am ceva intrebari. Am avut cateva, apoi La revedere, la revedere, o sa te sun eu in vreo saptamana sa-ti spun daca e da ori ba.

Am plecat de-acolo invartindu-ma, iar lacrimile m-au pufnit cum am ajuns in strada. Am plans toata seara acasa. Aveam foarte puternicul sentiment ca ma va suna sa-mi spuna ca-mi ofera marele post de… chelnerita. Si, dupa cum v-ati prins, asa a si fost. Cu toata clarviziunea mea, asta a fost totusi a treia bomba. Eram prinsa intr-o situatie fara iesire. Aveam disperata nevoie de un job, de bani, de un venit, insa chelnerita?

In cazul in care nu stiti, va spun eu ceva si tre’ sa ma credeti pe cuvant: cateodata, Life is a Bitch!



(Va urma. Sper :)

Un comentariu:

Stan Patitul spune: