
Si asa pot spune ca mi-am facut botezul in noua mea meserie.
Ma obisnuiam incet-incet cu tot, cu toate si cu toti. Mi-era insa foarte greu sa ma obisnuiesc cu durerile de picioare si de spate. Erau cumplite aceste dureri, asa cum nu mai simtisem niciodata. Trebuia sa ma duc din ora in ora la vestiar sa stau jos, spre disperarea colegilor care de multe ori erau foarte ocupati, pentru ca altfel cred ca as fi cazut literalmente din picioare de durere. Cele 5 minute petrecute in fund pe scaun din cand in cand erau cele mai binecuvantate momente petrecute la serviciu. Ah, nu, de fapt, mint. Pauza de pranz le depasea. Atunci simteam ca il prindeam pe Dumnezeu de picior. Era o adevarata vacanta zilnica. O ora intreaga de stat jos, va dati seama?!?!?!?!

Nu stiu daca am mentionat pana acum ca hotelul are mai multe localuri dupa cum urmeaza:
- cafeneaua din holul hotelului unde lucram eu, si care era deschisa non-stop;
- un restaurant normal, dar care deschide doar seara pentru cina, pana la ultimul client;
- un club de noapte, care deschide la fel, pe la 6 seara, si ramane deschis pana la ultimul client;
- un pub, deschis de la pranz pana la ora 1 noaptea;
- un ballroom cu capacitate de 300 de persoane
Destul de repede am aflat ca toti chelnerii, cu cateva exceptii, fugeau de cafenea si voiau cel mai mult in ballroom, unde lucreaza doar baieti. Pub-ul e oarecum cu circuit inchis, iar restaurantul e cel mai decent loc unde se putea lucra din mai toate punctele de vedere. De ce toate acestea? Aproape totul se invarte in jurul unui singur cuvant: BACSIS! Respectiv:
- in cafenea se face bacsisul cel mai putin; exceptiile sunt chelnerii vechi, antici si de demult care stiu deja cum sa “fure” bacsisul;
- in restaurant vine lume civilizata si banoasa – deci care lasa in general mult bacsis, iar munca nu e prea grea in comparatie cu celelalte locuri;
- in clubul de noapte vine lumea cea mai pestrita, dar si cea mai multa, fiind cel mai mare local din hotel, media de varsta e destul de scazuta, muzica tare, fumul de tigara mult si deci destul de greu de lucrat. Insa bacsisul e bun avand in vedere cantitatea, si nu atat calitatea clientilor.
- In pub, gurile rele spun ca se face cel mai mult bacsis, dar se pare ca nimeni nu stie cu siguranta. Vin intotdeauna multi straini care mananca mult si beau si mai mult si expati fiind, li se pare totul foarte ieftin si bun, deci sunt foarte incantati. Sunt multi clienti fideli. Staff-ul care lucreaza acolo in frunte cu managerul sunt acolo de o suta de ani si sunt foarte multumiti, de aceea nu pleaca, si astfel nu se face loc pentru noi ospatari sa intre acolo. Motiv pentru care am spus ca e oarecum cu circuit inchis.
- In ballroom sunt evenimentelele. Nu exista program fix, este in functie de eveniment, iar staff-ul de acolo trebuie sa care/monteze/demonteze mese mari in fiecare zi, sa care sute de pahare, farfurii, tacamuri, kilograme de mancare, bautura etc etc deodata pentru un eveniment. De-asta lucreaza acolo numai baieti pentru ca e munca fizica grea. Insa ei sunt intr-un fel mai liberi, iar bacsisurile se pare ca sunt destul de consistente dupa cate un eveniment.

Cat despre mine, eu ascultam, priveam si ma minunam.
Semnat: Vali
(Va urma)
frumoasa reculegere de momente, se poate mai des postari? deja m ai facut curios :D in multe momente ma regasesc deplin :))
RăspundețiȘtergere@ex ospatarul: Mersi pentru aprecieri :) Pai acum ca am invatat sa duc si tava, urmeaza pe teava sezonul 2 cat de curand :) Stai pe-aproape ;)
RăspundețiȘtergereFoarte dragutza povestea ta.Eu sunt studenta si tocmai m-am inscris la un curs de ospatari.De placere.Maine e prima zi de practica.Nu stiu absolut nimic despre asta dar sper sa ma descurc.Astept cu interes noi postari!
RăspundețiȘtergereDraga Anonimo, multumesc pt aprecieri si iti urez succesuri :). Apropo, cum iti place practica pana acum? :P
RăspundețiȘtergereAh, si inainte sa uit, tocmai a aparut o noua postare, check it out! :)