MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


duminică, 6 decembrie 2009

Restaurantul St George - Budapesta Micului Paris



Dragii mei, eu sunt Edvina Pofticioasa, olteanca 100%, nascuta si crescuta la poale de Parang, unde branza de oaie nu a auzit in viata ei de degresare si unde roata de mamaliga se taie cu un fir de ata anume pastrat de gospodine pentru astfel de indeletniciri. Va povestesc toate astea ca sa intelegeti mai bine cat de mare mi-a fost mirarea cand am descoperit prima data bucataria ungureasca, intr-un mic restaurant din Budapesta. Nu ma intrebati cum se numea, caci nu mai stiu. Imi amintesc insa foarte bine supa rece de visine, papricasul de pui, galustele de toate formele si culorile, plus alte minunatii ce mi-au desfatat privirea si papilele cu nuante si gusturi memorabile…nu e greu de banuit ca m-am intors din aceasta expeditie culinara mai fericita, dar si nitel mai rotunjoara. Asa ca dupa cateva luni de activitati mai mult sau mai putin sportive, mi-am dat singura dezlegare la un nou dezmat culinar.

Mi-am luat “colegul de apartament” ,care intamplator imi este si sot, de un brat si ne-am indreptat spre Restaurantul St. George, un restaurant unguresc din Centrul Vechi al capitalei. (str. Franceza, nr 44). Il veti recunoaste cu siguranta de la distanta dupa fatada tipic ungureasca pe care scrie mare “St. George-Hungarian Restaurant” si dupa borcanele cu muraturi expuse in geam.


Ne-a intampinat un "garcon" plin de zel, care dupa ce ne-a agatat hainele in cuier ne-a adus meniurile si ceva de baut...sa avem inspiratie, caci alegerile pe care urma sa le facem se anuntau dificile. Limonada cu miere si un strop de menta a fost foarte buna, iar amigdalele mele au fost extrem de fericite ca barmanul nu a facut exces de gheata.

Jumatatea masculina a familiei sustine ca nici berea la halba nu a fost de lepadat. Un punct in plus pentru halba din portelan pictat, care se integra foarte bine in decor. Daca aveti sofer la dispozitie, puteti sa va aventurati si la un vin romanesc sau unguresc . Am apreciat faptul ca servesc vin si la pahar, nu doar la sticla.


Cat despre mancare...poveste lunga.
La aperitiv va recomand ficatul de gasca pe pat de mere, un deliciu ce merge de minune cu un pahar de vin rosu alaturi, pentru a potenta aromele. Desi e printre cele mai scumpe preparate din meniu (65 lei) , merita cu prisosinta fiecare banut. Nu stiu unde au gasit gasca, dar a avut saracuta un ficat atat de fraged si dulceag, incat am simtit pentru cateva momente ca as putea renunta la unicul meu viciu (ciocolata) pentru a ma delecta mai des cu astfel de delicatese.


Peste supa am sarit, dar m-am oprit cu drag asupra unui gulas de pui, acompaniat de galuste si de o salata de muraturi dulci-acrisoare si usor picante (28 de lei toata combinatia). O asa potrivire de culori, gusturi si texturi mai rar intalnesti!
Am terminat dezmatul papilar cu o portie de Somloi(15 lei), unul dintre deserturile mele preferate, pe care il comand peste tot pe unde il gasesc. A fost bun, dar se putea si mai bine. In schimb, piure-ul de castane(9 lei) din farfuria vecina a fost excelent: cremos, nu foarte dulce, cu frisca din belsug.

Ce mai merita mentionat?


Decorul antique si muzica lautareasca cantata live (fara microfoane, amplificatoare si alte minunatii) te fac sa uiti pentru cateva ceasuri in ce epoca traiesti.
Chelnerii sunt rapizi si atenti( poate prea atenti, uneori), baia e foarte mica, dar curata, iar raportul calitate/pret este rezonabil.


Cu siguranta vom reveni curand, mai ales ca am observat in meniu cateva grozavii ce merita incercate: camembert pane cu afine si mar, muschi de vita a la Budapesta, cotlet a la “Hunyadi” sau clatita printesei sau vedeti voi si singurei ... :P

Edvina Pofticioasa

5 comentarii:

  1. daca baietii aia stiu sa-mi cante ozosep ii vizitez si eu fara doar si poate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca ma crezi, dar chiar stiau :)
    Era un domn in varsta la masa de langa noi care canta mai ceva decat lautarii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu povestea asta chiar m-ai stârnit! :D După aspect, îmi aduce aminte (ahh, ce nostalgii!) de o cârciumă fabuloasă din Budapesta, Fatal se cheamă (fatal însemnând tocător de lemn, nu ucigaş :D). Or avea şi aici raţă pe varză? :D Că la supe m-au cucerit deja. F mişto site-ul lor, în sfârşit o cârciumă care ştie să-şi prezinte marfa.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Este irelevant comentariul d-voastra!".

    Asta a fost replica unui june hun, reprezentant al acestui restaurant in momentul in care i s-a cerut onorarea unei comenzi facuta la 22.40. Programul restaurantului este pina la ora 23.00. Nu doream decit sa comand o bautura. Asa ca m-am ridicat frumos de la terasa privind inapoi cu sete.

    O lipsa de respect cum rar mi-a fost dat sa vad in ultima vreme. Deh...s-au ajuns si ei.

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: