MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


duminică, 24 ianuarie 2010

Razbunarea Imperiului Otoman asupra Fratilor Buzesti



Asa cum despre anumite cărti se spune că trebuie să fie un moment anume când îti vor pica în mână, presupun că asa o fi si în cazul cârciumilor. Că altfel nu îmi pot explica următoarea întâmplare.


Am trecut pe strada Dr. Felix de mii de ori în ultimii 15 ani. Aia care vine dinstre Buzesti si iese în Titulescu. La intersectia cu Al. I. Cuza, pe colt, o reclamă luminoasă cu o denumire pe care nu am retinut-o niciodată. Dar mi-am dat seama că e vorba de un restaurant turcesc. Care nu m-a inspirat niciodată, desi eu sunt de o curiozitate înfiorătoare. Zilele trecute mă invită o prietenă la masă „la o cârciumă turcească, genul ăla care îti place tie, cu mâncare bună si fără fite”. Unde, tu? După învârteli si găsit cu greu loc de parcare, o zăresc pe prietena mea asteptându-mă fix sub reclama luminoasă pe care o evitasem atâta amar de vreme! Idomemos Turkish Specialities Restaurant. Nu prea convinsă, merg totusi pe mâna prietenei mele.


Când am intrat, localul aproape gol, doar 2 persoane la o masă. Curat pe jos, mese fără fete de masă dar foarte curate, scaune de lemn destul de comode. Eu direct la toaletă, deh fusese drumul lung. Nu e genul de wc unde să pui de un picnic, dar în niciun caz nu m-a impresionat negativ. Decent ar fi cuvântul.


Mă întorc la masă unde meniul nu reuseste să mă incite în mod special. Asa că sunt invitată să aleg din vitrina cu bunătături. Ca aperitiv, ne-am făcut un platouas cu ciuperci cu porumb si iaurt, conopidă pane si murături. Mi-a părut tare rău că nu eram mai multi, pentru a putea comanda si chiftelute de dovlecel, salată de vinete, salată de crudităti sau dovlecei cu usturoi. Pentru că de la barul de sălături asa alegi, ce si cum poftesti, toate la pretul de 8 lei pentru 100 g. Din ce am mâncat noi trebuie să spun că au fost nu doar foarte gustoase, ci se simtea că sunt foarte proaspete. Iaurtul de băut (nu stiu dacă tot airan îi spune, ca la libanezi si sirieni) si pâinea turcească (necrescută, cu susan pe deasupra) proaspăt scoasă din cuptor au completat de minune prima parte a cinei noastre. Am înteles de la Cristina că ea îsi comandă la prânz ciorbă de linte în loc de aperitiv si e delicioasă. Poate data viitoare.


La felul doi, am avut de ales din meniu între pui cu legume (19 lei), musaca de oaie si legume (19 lei), vinete umplute cu carne de oaie (19 lei). Până la urmă, prietena mea a comandat iahnie de fasole cu carne de vită (13 lei portia), iar eu am dorit să încerc frigăruia de oaie (23 lei portia), că mi-a fost teamă că pulpa de oaie m-ar fi coplesit (am văzut bucata de carne în crud si m-a impresionat). Am făcut un schimb de rânjete cu bucătarul turc brunet si năsos, asa că am fost convinsă că nu voi fi dezamăgită. A venit mai întâi fasolea. Care mirosea foarte bine. Asa că am gustat si eu. Putin condimentată, cu o savoare la care nu te-ai prea gîndi la o banală mâncare de fasole, iar carnea de vită se topea în gură de fragedă ce era. Gogonelele pe care le comandasem mai devreme au picat la marele fix.


Între timp, restaurantul se animase peste măsură cu niste domni vorbăreti, bruneti, năsosi si mustăciosi, clar clienti de-ai casei. Ne-au zâmbit curtenitor, dar în niciun fel deranjant. Fiecare si-a văzut de mâncarea din farfurie. Bine, ei mai comentau si stirile în turceste de pe Kanal D, că ăsta era fundalul sonor.



Si soseste si frigăruia mea. Portie serioasă. Carnea era deja scoasă de pe frigăruie, înconjurată de orez rosu (foarte gustos si sătios, de consistenta arpacasului), ceapă tăiată fin, morocov si varză crude. Un singur mic cusur am găsit, dar data viitoare voi sti să spun. As fi vrut să fie putin mai în sânge carnea, dar si asa a fost extraordinar de fragedă si bună.


Desi eu nu beau ceai decât atunci când sunt bolnavă, de data asta am fost curioasă să văd care e treaba de beau ei asa mult ceai. Că tot nu aveai de unde lua un alcool. Nu avea un gust foarte puternic, dar după ce l-am băut (fără zahăr) am simtit cum parcă mi se asează lucrurile în stomac. Băieti destepti turcii si arabii ăstia!

La desert eu as fi vrut o porție de biscuiti însiropati (8 lei portia), dar nu mai aveau la ora aia. Un cadayif (8-12 lei portia, cu nucă, fistic sau brânză) sau o baclava ar fi fost mult prea mult pentru cât mai puteam eu îngurgita. În schimb Cristina a luat o portie de dovleac copt (8 lei), cu ceva zahăr care îi dădea asa, o dulceată fină. Un desert simplu, dar surprinzător de bun si de satisfăcător.


De ce am asteptat eu 15 ani să calc pragul turcescului Idomemos? Nu stiu, dar am pierdut o grămadă de vreme. Un local fără mari pretentii si fite, destul de curat si de îngrijit, serviciu rapid, mâncare gustoasă, preturi moderate. Mi-ar fi plăcut să ascult ceva muzică de-a lor în locul stiristilor de la TV, dar nu le poti avea pe toate. Una peste alta, puteti merge cu încredere acolo, aveti de unde alege mâncare bună, pe toate gusturile.

Blăceri neajteptate de la brieteni turci, mey ! Enjoy !



Cu drag,

PS - şi nu uitaţi, dacă doriţi să mergeţi la un restaurant din Bucureşti şi vreţi să primiţi din partea casei o surpriză în valoare de 10% din ceea ce aţi consumat, faceţi rezervarea GRATUIT la tel. 0744.915.175 sau 0734.201.275, fie că este o ieşire în 2 sau o mega-petrecere; veţi fi totodată sfătuiţi GRATUIT să faceţi şi alegerea cea mai bună de restaurant sau de meniu !

12 comentarii:

  1. arata ff bine pozele. desi am trecut la randul meu de nenumaratate ori pe langa acest lacas (:) ) nu m-am hazardat sa intru. noroc cuu tine, ca am prins curaj :)

    RăspundețiȘtergere
  2. apai ce sa dzic mai vulpe mai, o sa trebuiasca sa calc si eu pragu' la stabiliment de la brieten turc mey, ce sa fac?!? da' mai cu curaj asa, la scris ma refer, ca matale ca vulpe scriitoare poci mai mult si cu folos la fratii gare ies greu din case mey :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Daniela, adevărul e că de afară parcă nu prea inspiră, dar mâncarea e chiar bună. Aş mai lucra puţin la atmosfera generală, dar probabil că nu au nevoie. Sunt f faine chestiile alea din vitrină, sălăţurile, că ai de unde alege şi poţi să iei acasă.

    Mircea, să se mai ducă frigul ăsta şi mă încing mai tare :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca se-ncinge Lia e jale ! Laser, frate ! :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, ayranul tot aia e. Si daca la dovleacul cu pricina pui miere in loc de zahar, nuci prajite si scortisoara, devine mare delicatesa. Nu sunt sigura ca ala era orez, s-ar putea sa fie bulgur (un fel de grâu sau hrisca).

    Mi s-a facut dor de turci si ciorbele lor fabuloase.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc, Antoaneta ! M-ai salvat inca o data - ma uitasem in meniu si scria ceva de bulgur si nu pricepeam ce-o fi acela. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce sa spun?...iam, iam...
    Sunt obisnuita cu bucataria turceasca si-mi place fara retineri. Carnea...nu e importanta pentru mine deloc, insa ador legumele gatite de ei traditional...

    RăspundețiȘtergere
  8. Anto, mi-e chelnerița mi-a spus că e orez roșu. Oricum, foarte gustos :D

    Erys, eu nu sunt chiar mare carnivoră, dar nici begetariană. Câte puțin din fiecare :) Aveau multe chestii foarte faine în vitrina aia minune :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Erată: vă rog să mă iertaţi, dacă puteţi, pentru oroarea de mai sus cu "mi-e" :(( Nu am scuze, probabil graba şi oboseala, dar totuşi, ooooffff :(

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma chere, daca zici tu ca e OK, merg pe mana ta :). Amintirile mele cu bucataria turceasca sunt exclusiv placute, aja sa nu imi ramane degad za il iau be amigul Oguleanu de-o ariba ji za mergem la invrubdad!

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: