MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


joi, 7 ianuarie 2010

Un Restaurant Romanesc din Paris


Sunt in Franta de trei ani de zile si de curand am decis sa trec pragul unui restaurant romanesc in Paris. Am inceput cu Elena si , trebuie sa recunosc ca am facut-o lata: am invitat 12 persoane (o singura romanca – prietena mea, restul de nationalitati diferite) pentru a-mi sarbatori ziua de nastere si pentru a le oferi acestor prieteni apropiati o masa romaneasca asa cum eu nu am reusit niciodata sa prepar.

Nu ma voi pronunta asupra mancarii. Unii au gasit-o buna, altii mai putin, iar mie mi-a stat efectiv in gat. Ma voi pronunta in schimb asupra modului in care functioneaza acest asa zis “restaurant”.

Am inceput prin a telefona patronului cu o saptamana inainte pentru a intreba ce au in meniu si daca accepta o rezervare pentru 10-12 persoane. Meniul la 18 euro se compune din entrée froide (salata de vinete, de fasole, icre, etc) sau chaude (ciorba de vacuta, de burta, etc), plat principal (fripturi, mici , tocanita, etc), desert si o cafea.

18 euro? Sincer mi se parea cam putin scump dar placerea de imparti acest moment cu prietenii e mai importanta. Mi s-a propus chiar, tinand cont de ocazie, sa mi se faca un tort diplomat si, daca e frumos afara, vom putea servi masa pe terasa. Minunat! Intreb totusi daca nu se poate face o mica reducere, tinand cont de faptul ca suntem un grup mai mare. La inceput a zis nu pentru ca ar trebui sa fim minim 20 pentru a face reduceri, dar mai apoi se razgandeste: ok, 15 euro dar cu conditia sa platim lichid (“in felul acesta nu veti plati si TVA-ul” - !?!). Ok, de ce nu?

Ajung la taverna (scuzati dar asta nu e restaurant) cu 10 minute inaintea orei de intalnire pentru a vedea sala, terasa etc. Prima surpriza: terasa este mai nou un sinonim pentru trotuar asa cum si restaurant inseamna taverna. A doua surpriza: restaurantul e mic si abia intra… 20 de persoane. Urmeaza apoi o serie intreaga de “cadouri” cum ar fi:

Tortul nu o sa fie pus pe masa si nu o sa suflu in lumanari pentru ca “nu au o tava mai presentabila”; il vor taia si il vor aduce direct in farfurii.

Nu au decat doua sticle de vin romanesc.

Paharele de pe mese erau de marimi diferite, din seturi diferite.

Aproape nici o decoratie pe perete, aproape nimic specific romanesc, in afara de manele.

La un moment dat un tip care vinde trandafiri intra in taverna… muzica devine si ea mai duioasa…

Dupa ce toti prietenii au ajuns am vrut evident sa cerem meniul… supriza : nu v-am fi servit la meniu “ca doar nu o sa fac in fiecare zi toate felurile de mancare”
Asa ca in loc de meniu, eu si prietena mea a trebuit sa facem pe traducatorii intre patron si prietenii nostri! Penibil!

[dupa 30 de min]Pe post d’entrée froide am avut “une assiette composée” din salata de vinete, fasole frecata si tarama [???] iar pe post d’entrée chaude o ciorba de burta.

La un moment dat sotia proprietarului a indraznit sa spuna, in romaneste bineinteles, “mai incet cu painea ca nu va mai ramane pentru felul doi” – de parca salata de vinete, fasolea si icrele se mananca cu aer….

[dupa o ora jumate] Pe post de plat principal : ultimile doua portii de cotlet de porc, ceva tocanita si, majoritate au “ales” micii.

[dupa aproape 3 ore] un portie minuscula de prajitura.

Vinul a ajuns la 30 de minute dupa ce l-am comandat pentru ca … a facut o siesta in congelator pentru a se racori.

Bucataria este MIZERABILA, am vazut-o imediat dupa entrée si nu am mancat absolut nimic dupa aceia, nici macar micii de care imi era atat de dor!

La final nimeni nu a mai luat cafea, de teama sa nu mai riste inca o jumatate de ora de asteptare

Ar fi trebuit sa fie o seara minunata. Ar fi trebuit sa testez inainte de a-mi invita prietenii. Nu am facut-o si regret din plin aceasta intoarcere “la origini”. Efectiv nu am dat de nimic din ospitalitatea si organizarea de acasa… dar poate ca nu este asa in toate familiile.

Partea buna, pentru mine, e ca prietenii au venit acolo pentru mine si nu pentru resto si m-au facut sa ma simt bine si apreciat.

In concluzie. Nu va recomand sa mergeti acolo. Alegeti un chinezesc. E mai curat, rapid, ieftin si nu trebuie sa ii compatimesti pe proprietari pentru “nacazuri”.


Bonne Chance,
Andrei Nicolae

PS - iata mai jos o romanca geniala ce a cantat in urma cu un secol la Expozitia Universala de la Paris.

3 comentarii:

  1. Nu pot să cred asemenea poveste! Odios! De ce nu te-ai ridicat pur şi simplu de la masă, cu tot cu prieteni, şi cu tot deranjul, măcar nu treceaţi prin semenea umilinţe. Dar am o întrebare: dacă la Românica te gândeşti că asemenea bombă există încă pe piaţă că acolo se spală bani, la Paris cum se explică existenţa pe piaţa???

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce trist. Inca o mostra din felul in care (nu) stim sa ne reprezentam tara. Recunosc comportamentul insa asa o colectie de prostie, la un loc, nu am intalnit nici in Romania! Cum reusim ca atunci cand iesim in lume sa facem toate gafele posibile???

    Ce rusine imi e...

    Voi face referire la acest artiol si la noi pe blog, sa stie lumea de ce sa se fereasca atunci cand vrea sa manance traditional la Paris.

    RăspundețiȘtergere
  3. lia,m-as fi ridicat si as fi plecat daca nu eram cu tot alaiul de prieteni dupa mine.

    da,e bine sa auda lumea mare!

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: