MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


vineri, 12 februarie 2010

Bucatarie Romaneasca vs Bucatarie Internationala



Veneam cu trenul de la Bucureşti. În compartiment erau două fete, care munceau în Italia : au coborît în Bîrlad. Una din ele explica, celorlalţi călători, ageamii într-ale cuhniei :
- Vin în fiacare an acasă, fiindcă mi-e dor de bucătăria românească ! Acolo, la Milano, nu găsesc borş, sarmale şi mă’liguţă! Of, că bune-s!

Sigur că-s bune, cînd sunt bine făcute!...

Tot recent, un bun prieten, redactor la Tv Iaşi, m-a invitat într-o emisiune dedicată fe lurilor de mîncare naţionale; mi-a propus să şi gătesc ceva, în direct, dar să fie ceva românesc!

Ei bine, mă repet, deci voi indigna în continuare cohorte de gospodine ( precum, cîndva, Păstorel, cu cozonacul lui suprasaturat de ouă!), voi dezamăgi guraliva berladnică şi-l voi pune pe gînduri pe redactorul TV, dar fraţilor, ţineţi-vă bine, nu prea există bucătărie naţională! (mi-e ruşine că tre’ să anunţ, oficial, acest lucru). Desigur, noi – în general - gătim bine, cu talent şi pa siune şi, spuneam şi-n emisiunea cu pricina, avem o bucătărie genial/adaptat naţională. Ne pu tem compara , însă, cu chinezii care au peste 9.000 de feluri eminamente naţionale de mîncare? Ori cu francezii care-ţi pot oferi, zilnic, timp de un an, alt sortiment de brînză?


Aşadar, ne-am permis şi noi, statisticieni de ocazie, să punem întrebarea din titlu, unor bulimici notorii. Iată ce răspunsuri docte primitărăm , de la cei care nu erau sub influenţa devastatoare a alcoolului:

a) daaaaa, mie-mi place teribil, bre, să ’mînc măliguţă cu brînză, da’ măliga hiartă-n jintiţă, şi spurcată cu olecuţă de chişleag, lîngă zece ochiuri mocăneşti, iar caşul să hie taman din vîrful munţilor Tazlăului, unde cetina veghează la lucrarea cheagului...of, mioriticu’ ei de viaţă ! ;

b) din bucătăria românească io prefer notoriile fromage Roquefort, icrele de Manciuria, whiskyul Ballantine’s, pelmenii siberieni, blinelele ucrainiene, gulaşul de Balaton, castraveţii bulgăreşti, puiul Shang-hai, sosul englezesc , ravioli cu parmezan de Fano şi pizza Hawaii ;

c) care bucătărie românească? Inculţilor! ;

d) tată, io citii undeva că două beri = un pui (ca calorii) ; aşa că rad fo’ şase halbe de pui pe zi!...;

e) noi suntem o naţie ospitalieră, iar eu, în calitate de patroană de turism agricol ( pensiunea Godacul – trei margarete), ofer oaspeţilor din Irlanda, (care numai la mine trag, de Crăciun - fiind şi văduvă), următoarele : şoric naţional, caltaboş patriotic, pomana porcului mioritic , ţuică fiartă în cazane moldoveneşti, răcitură de bibilică ardelenească, sărmăluţe dobrogene în foi de potbal, păstrăv din Oaş la hîrzob afumat, vin de buturugă din butoi băştinaş, poale-n brîu aborigene, cozonaci cu mac-mac şi bezele (la propriu) ;

f) eu făcînd parte din minoritatea turcă, prefer bucate cu nume absolut româneşti, precum sarma, chiftea, tuslama, musaca, ghiudema, baclava, mîncate-n ritm de geampara ;

g) dintre apetisantele bucate naţionale, prefer răchia de Teregova, zghihara de Huşi, merlotul de Uricani, aligote-ul de Bucium, galbena de Odobeşti, băbeasca de Dealu Mare, rozeul de Recaş, palinca de Bihor, Şarba de Panciu.


Divers, larg deschis, atingînd aproape 360 de grade, mai e şi evantaiul preferinţelor culinare ale concetăţenilor noştri! Da’ au şi de unde-alege, dă-i în sărăcie!...

Sigur că e bună sarmaua ; dar sarma ( turceşte – sarma), ca şi musaca (musakka), baclava, chiftea, tuslama (schimbea), vin din turceşte.

Sigur că e bună mămăliga cu brînză, dar lapte & brînză au toate naţiile, iar mămăligă – o parte din ele (italienii, spre exemplu – îi zic polenta). Ciorbă – vine din turcescul corba. Borşul – din ruseşte ( borsc). Carne frig toţi. Salate există pretutindeni. Dulciurile nu-s nici ele monopolul nostru.

Zacuscă vine din rusă (zacuscka). Piftia – din bulgară (pihtija ) sau greacă ( pihti). Pînă şi alivanca, plăcinta lui Creangă şi a Cucoanei Chiriţa, are origine ...necunoscută! Iar chişca pe care o servim , spre exemplu, la Bolta Rece vine şi ea, sireaca, din ucraineană (kyşka).

Ţuică, rachiu, palincă, bere – idem. Vin – are 8.000 de ani, şi-acu’ 8.000 de ani nu l-au descoperit geto/tracii (din păcate)! Pînă şi minunatul Rameros produs la Bucium, are un antemergător în Europa (Calvadosul). Murături? Păi nu le pun bulgarii dumnezeieşte?

Cartoful? A ajuns tîrziu pe aceste meleaguri ( începutul secolului XIX, din Austria). Fa sole mănîncă şi mexicanii. Peştele e în toate apele lumii. Oaia paşte pe varii tăpşanuri. Vaca – idem. Porcul guiţă-n multe...limbi. Vînatul e peste tot.


Cu toate astea, gătim bine, chiar româneşte. Eu, în salată berlineză şi biftec tartar, mă bat cu orice neamţ & tătar! În limbă în sos remoulade, ori în ouă de prepeliţă înnecate-n sos asiatic, idem. Prietena mea Livia Cotorcea a făcut recent o plăcintă cu dovleac dumnezeiască! Nişte sar male, idem! Iar la Dana Coşeru am mîncat o răcitură de curcan inubliabilă!

Şi la restaurante stăm bine la Iasi, în ultima vreme : un ambient naţional şi o bucătărie solidă are Bolta Rece ; iar ca rafinament al meniului şi eleganţă a servirii, trebuie să trec în fruntea topului ieşean Casa Bilius. Dorina Bodoga face , la Dunărea, mese festive cu totul ieşite din comun.



Şi totuşi, patrioţilor pe cale să se mîhnească, le ofer o consolare : CUM-ul bate CE-ul, de multe ori. Un maestru în artă culinară, din România, umileşte oricînd un bucătar de oriunde, care se laudă cu specificul,dar n-are vînă.

Căci bucătăria, dragi gourmets, e adresată papilelor, nu filologiei...

Bogdan ULMU, europeanul de la Iasi

5 comentarii:

  1. da' ce mai conteaza de unde, ce si cum?! important e sa fie mancarea gustoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. corect! pai mamaliga nici nu putea fi fel national,cata vreme porumbul a sosit pe meleaguri mioritice abia in secolul XVIII;fiertura de mei care se facea in bordeie,nu cred ca putea fi numita mamaliga.

    Si in araba,la ciorba se spune "chorba" si are la baza rosii si niste paste foarte marunte.
    In secolul XVIII,bucataria ca sa zic asa taraneasca era destul de primitiva si stereotipa;predominau fierturile de mei,legume si gratarele mai rar.
    Cat despre vin,este greu de precizat o data,dar a aparut cu 3000 de ani inainte de Isus,pe insula Djerba (insula lotofagilor),Tunisia.Descoperirile arheologice din Egipt,atesta provenienta vinului din aceasta regiune dar si dependenta curtii lui Ramses al II-lea de vinul produs de berberii care mai tarziu i-au dat de furca si lui Ulysse.
    Dacii au fost doar mari consumatori,cateodata prea mari,dupa cum ne spune si Herodot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este perfect adevarat ce ai spus. Am pe cineva foarte apropiat care a stst 7 ani in Orientul Mijlociu si imi spune mereu ca sarmalele sunt de fapt o mancare traditionala arabeasca ... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunte de acord cu originile unor cuvinte, mai putin cu expresia ca nu avem gastronomie nationala. Avem, dar nu tinem la ea din pacate..preferam kebabul, pizza si altele..mintea romanului e scurta.
    Sarmale clar ca exista si in alte locuri, dar ca procedeu nicaieri in lume nu se fac asa ca la noi..daca ma puteti contrazice astept dovezi.
    Mamaliga cu branza in straturi nu stiu sa se faca nicaieri, italienii fac polenta simpla cu sosuri deasupra..via personal cred ca era din zona Traciei..dar este greu de provat, mai ales ca in prezent sunt 2 curente mari in acest domeniu.
    Daca vrei retete romanesti vezi cartile scrise de Radu Anton Roman..pacat ca a plecat prea repede dintre noi si nu a reusit sa-si duca planul pana la capat sa faca o sectie de Gastronomie romaneasca si internationala la USAMV Cluj-Napoca.
    Sa auzim numai de bine;)

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: