MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


sâmbătă, 18 septembrie 2010

Cafe Ceramique - Arta Hand-Made si Calamari Pane



Hello, salutare,

Uite ca tot nu am mai apucat sa-ti scriu de ceva vreme si abia acum reusesc in sfarsit, pentru ca tre sa-ti zic neaparat cea mai tare chestie pe care am descoperit-o de curand pe-aici. Nu stiu daca in Romania este asa ceva pe undeva, dar n-am auzit, asa ca nu cred. E super tare! (Ei, na! Daca te gandesti la ce ma gandesc eu ca te gandesti, sa-ti fie rusinica si sa-ti faci autocritica, da? :P)


De fapt, n-am descoperit-o singura, ci cu ajutorul unei colege de la munca, si de asemenea, o descoperisem de fapt mai demult insa cred ca am uitat de ea din secunda doi, ca altfel nu-mi explic cum de nu am mai calcat pe-aici de ani de zile.


Dar ma rog, hai sa-ti zic ce este descoperirea descoperitoare pe care am descoperit-o, ca nu mai rezist: este o cafenea in care poti sa pictezi!!! Da, ma rog, nu stiu cat de entuziasmat esti tu, dar eu am fost foarte. Poti sa pictezi pe obiecte de ceramica, nu sa pictezi picturi. Dar tocmai asta mi se pare super cool! Si nu tre sa ai un talent zdrobitor pentru asta.


Ei, ok, hai sa-ti zic cum se intampla lucrurile mai exact: te duci acolo si cand intri, vezi de o parte si de alta niste rafturi cu niste chestii albe, de toate formele si marimile (desi din poze nu se vad si cele mai mari, nush de ce, cred ca erau pe alta parte pe care eu n-am pozat-o).


Chestiile astea albe sunt obiectele de ceramica de pictat. Iti alegi de acolo ce te inspira mai mult si mai mult si te duci si te asezi la o masa. (O sa remarci ca fiecare obect are pretul pe el - destul de piperat, intre noi fie vorba, dar pentru Qatar e ok). Acolo o sa vezi un catalog cu toate culorile posibiloase si imposibiloase si cu toate texturile tot la fel. Vestea buna pentru mine a fost ca in acel pret de pe obect intra patru culori, la alegere. Care mi-am dat seama imediat dupa ce am inceput sa pictez ca sunt arhi suficiente pentru un obiect de genul cana mare, cum mi-am ales eu, de exemplu.


Pentru obiecte mai mari si mult mai mari – ca erau de toate dupa cum iti spusei – cred ca trebuia sa iei mai multe tuburi dintr-o culoare, deci sa platesti in plus. Insa la mine nu a fost cazul deci mare bucurie mare :). Asa, sa continui cu procedura standard. Dupa ce te zgaiesti in voie la catalogul cu pricina – iar eu fiind aici pentru prima oara m-am zgait mai mult decat cele doua pretenare cu care am venit -, te hotarasti la cele patru colori si chemi o ospatarita la masa.


Sau astepti sa vina ea (sau el), ca e ok, sunt foarte atenti. Si-i zici, vreau asta, asta, asta si asta, vreau pensule mai groase si mai subtiri si vreau si un ceai negru cu un croissant (cum am vrut eu), sau niste calamari pane cum a vrut una din pretenare sau o sticla de apa plata cum a vrut cealalta pretenara care era la cura in natura. (Nota Bene: A fost mai misto ca am fost cu inca doua gagice pentru ca astfel am putut sa ne combinam la culori, adica sa le folosim in comun una de la alta etc.).


Dupa un timp rezonabil de asteptare ti se aduc la masa toate cele cerute, moment in care poti sa purcezi la pictat (si la mancat si baut daca e cazul). Acu-e-acu! Nu-ti ascund faptul ca de cum am intrat in acest local am avut o oarecare frica, nu stiu de ce. Acum frica se intetise la maxim. Daca nu-mi vin idei cum sa fac si sa pictez si sa-mi si iasa ceva decent? N-am mai facut asta niciodata. Ei, tre sa-ti zic ca au trecut vreo 3 ore pana am terminat opera de arta intruchipata de cana pe care am ales-o, dar nu stiu cand a zburat timpul.


Am uitat si de frica si de ceai si de croissant si m-am adancit cu totul in focul creatiei. Ma mir foarte tare ca nu m-am manjit prea rau, contrar asteptarilor. Si ma mai mir ca a iesit ceva super tare, frate!, de care eu sunt din cale-afara de incantata :). Iaca prima mea opera de arta asa cum se prezenta dupa cele 3 ore.


Insa lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru a avea o opera de arta finalizata mai trebuia sa se intample ceva: trebuia arsa intr-un cuptor special pe care nenii de la cafenea il aveau. Insa asta nu s-a intamplat pe loc, trebuia sa revii peste sapte zile ca sa iti ridici pictura, de data asta in toata splendoarea ei. Si am revenit si, si, siiiii…… ta-raaaaaa!!! :)


Bine-nteles ca am fost si mai incantata cand am vazut-o finalizata (mai ales ca intre timp am invatat si cum sa fac poze :D), culorile sunt mai vii si mai stralucitoare dupa cum se poate ocserva si e de-a dreptul super! :)


Si cam asta e descoperirea. Aaa, nu stiu daca mai e nevoie sa-ti precizez ca de fapt aceasta cafenea este in special pentru copii. Asta am dedus eu din faptul ca pana cand am plecat de-acolo ajunsesem sa fim de-a dreptul inconjurati de o droaie de familii cu copii de toate varstele, dar mai ales mai mititei, la gradinita sau in clasele primare. Pretenarele mi-au confirmat ca da, asa fusese mai intotdeauna cand mai venisera ele pe-acolo. Deci nu mai exista nici o indoiala, e oficial: am dat in mintea copiilor grav de tot!


Cu atat mai mult cu cat mancarea acolo nu e cine stie ce de buna, calamarii erau cam putini (pentru 28 de QAR, adica aproximativ 25 de lei), cam reci si cam grasimosi (nu erau ai mei dar am primit permisiunea sa-i gust :D), croissantul (15 QAR) nu era nici el prea cald cand l-au adus si nici ceaiul (10 QAR) prea fierbinte, asa cum imi place mie si cum il cerusem in mod special (ma rog, ca pana la urma s-au racit de tot, asta-i alta chestie). Cu toate astea, preturile mi s-au parut cam mari pentru calitatea oferita si avand in vedere ca nici nu serveau alcool, deci nu puteai sa bei si tu ca omu o bere. Nu, nu pentru ca era cafeneaua copiilor, ci pentru ca era Qatar!



Dar cine se duce acolo pentru mancare si bautura? Nime, nime! Acolo te duci sa pictezi ceramica, lucru din cale afara de relaxant, dupa cum am putut sa constat pe pelicica mea proprie din dotare. Te concentrezi pe bibilit “pictura” si uiti de tot si de toate, chiar si de mancare, ceea ce este de neimaginat pentru mine. Imi pare rau ca nu esti si tu aici sa mergem amandoi, cred ca ti-ar placea si tie foarte tare, nu?

Ah, da, si am uitat sa-ti zic ca locul asta se cheama Cafe Ceramique, se pare ca e o chestie frantuzeasca (cel putin dupa nume), deci ar trebui sa-ti placa ideea cu atat mai mult :P. Ma mir doar ca pana acum nu s-a gasit nimeni care sa faca ceva asemanator in Romania, mai ales la cata ceramica pictata vestita se face in tarisoara noastra de bastina. Dar poate articolul asta va da idei cuiva, cine stie? ;) Cre ca ar face bani buni chiar si pe criza, sau mai ales pe criza, cand lumea e mai stresata si vrea mai mult sa se relaxeze. Nu mai zic ca “picturile” rezultate pot constitui cadouri eminamente originale pentru orice fel de ocazie. Adica, mie mi-ar placea sa primesc un astfel de cadou oricand. Asa caci, aviz amatorilor, io m-as bucura din cale-afara si as fi prima clienta. :D

Ok, dar hai ca te las acum, te pupacesc,
Cristina

3 comentarii:

  1. PS. Ulterior, chiar am primit un astfel de cadou de ramas bun, cand am plecat definitiv din Qatar, si mi-a placut si in contiuare imi place cel mai mult dintre toate cele primite atunci :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ca afacere este super,dar nu se merita in romania sa le platesti astora franciza pentru ca este prea mult 500.000-800.000 $. atata timp cat la mc te costa doar 80.000 si este un brand mult mai cunoscut la noi. deci aici se poate demara afacerea asta cu 50.000 fara probleme. o parere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nicusor, pustiul familiei Popescu, de 6 anisori, vine iute-iute la mama lui.
    - Mami, mami, stii vasul acela chinezesc pe care voi il aveti de trei generatii?
    - Da puisor, vine raspunsul mamei.
    - Ei, bine, generatia mea l-a spart!

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: