MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


miercuri, 1 septembrie 2010

Miel !!!



Nu, nu este vorba despre “miere” din limba franceza, ci despre miel - copilul oii si al berbecului, din limba romana. Mai exact, despre cotletele lui. :D Cu care m-am imprietenit pe neasteptate undeva, departe de Romanica plai de dor.


Asa ca multi dintre voi, probabil, nici eu nu mancam miel/oaie sau derivate nici moarta!! Nici de Pasti si nici cu alta ocazie. Nu mancam si pace. Intotdeauna mi se parea ca pute si asta ma impiedica sa ma ating de astfel de nebunii. Singura forma in care mai suportam carnea de miel era in ciorba. Si NUMAI de Pasti. Si numai din cand in cand.


Iaca insa ca acest restaurant libanez m-a facut sa revin, sau mai bine zis, sa vin, sa ajung pentru prima data, la sentimente mai bune. Eram in strainatate si frecventam restaurantele, barurile, cafenelele etc. destul de des, mai ales in week-end-uri, dar nu numai. Mai fusesem si la Al Sayyad, insa niciodata nu am comandat Lamb Chops (Cotlete de Miel) sau vreo combinatie asemanatoare, in ideea ca mie nu-mi place carnea cu pricina. Pana intr-o seara cand, nu mai stiu exact cum si in ce fel, m-am riscat. Sau oare gustasem inainte de la vreun prieten cu care eram si care isi luase asa ceva si mi-a placut si asta m-a facut si pe mine sa comand? Foarte posibil.


In orice caz, la mine atunci s-a potrivit cum nu se poate mai bine zicala “Cine nu risca nu castiga”. Nu ma refer la vreun castig in bani. In momentul in care m-am trezit cu farfuria in fata si am luat prima imbucatura, papilele mele gustative au explodat de o placere nemaintalnita!! Era o senzatie aproape orgasmica incredibila. Si nu-mi venea sa cred ca era produsa de o mancare si, cu atat mai mult de … miel!?!?!?!! Ce sa mai tura vura, era ceva memorabil! Erau cotlete de miel facute la gratar cu carbuni, cu garnitura de cartofi prajiti, rosii la gratar si inele de ceapa rosie proaspata, totul asezat in farfurie peste o lipie arabeasca. Doamne, era divin!! Totul!! In afara de gustul acesta innebunitor, cotletele se topeau in gura de fragede ce erau. Si daca luai in acelasi timp in gura o bucatica de cotlet, de rosie la gratar, un inel de ceapa si o bucatica din lipia aceea de dedesubt imbibata cu sucul de la carne si de la rosie si o gura de bere, ce sa mai, iti sarea in aer si creierul de placere, nu doar papilele gustative. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca mai adaugam si mujdei de usturoi!! In paranteza fie spus, din motive care ma depasesc acum, nu-mi dete niciodata prin cap, atunci, sa cer “sos de usturoi” la aceste cotlete. Probabil ca a fost mai bine asa, pentru protectia propriului meu creieras care mi-e teama ca s-ar fi transformat intr-o mica bombita si-ar fi explodat pe-acolo. Si nu ar fi fost frumos, zau asa.


Ce sa mai incoace si-n colo, brusc si dintr-o data Al Sayyad a devenit singurul restaurant la care am mai mers vreodata sa mananc, iar “Lamb Chops”, singura mancare pe care am mai comandat-o, pana in momentul in care am plecat din acel oras si acea tara. Cu alte cuvinte, am devenit dependenta, tocmai eu, care sunt o fire prin excelenta independenta.


Deci, daca vreodata ajungeti in Orientul Mijlociu, mai exact in Qatar, la Doha, nu ratati pentru nimic in lume restaurantul Al Sayyad de la Diplomatic Club. Unde v-ati prins ce e musai sa comandati: Lamb Chops! :). Care vor veni insotite de un platou mare de salata cu tot felul de bunatati, gogosar, rosie, salata verde, ridichi, morcovi, etc., de un bol cu masline si unul cu muraturi libaneze, si de un platou mare cu painici libaneze fierbinti, o bunatate, si cu lipie arabeasca prajita si crocanta. Un deliciu.


Si toate acestea sunt gratuite si aduse inainte de mancarea propriu-zisa, desi asteptarea nu este deloc indelungata. Serviciul este excelent, baietii sunt rapizi si eficienti si doar cateodata cand restaurantul este full se poate astepta cu 5 minute mai mult decat normal. Este pe malul marii si cand vremea este buna se poate sta pe terasa.


Si daca sunteti amatori, puteti sa va delectati fumand o narghilea (aka “shisha” in limba locala).

Deci, sa-nteleg ca deja v-ati rezervat biletul de avion spre Qatar… ;)



Cu stima, Cristina

2 comentarii:

  1. asta pentru ca harapii halesc alt fel de oaia, nu d-aia de care halim noi.
    aia pe care o manananca ei au o punga de grasime sub coada, si tot seul se aduna acolo. ramane numai oleaca de grasime pe costite, cat sa dea gust :)
    Dracu

    RăspundețiȘtergere
  2. De unde stii, dracule, le controlasi pe toate ?!? ;)

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: