MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


duminică, 17 octombrie 2010

Lisabona Calda - Ziua 1



Am ajuns la Lisabona dupa o calatorie de 4 ore cu avionul. Aeroportul este absolut superb si mi s-a parut foarte mare. Este la doar 6 km de Lisabona, iar taxiul ne-a costat doar 11 euro, inclusiv taxa pentru bagaje.




Locuim in Alfama, unul dintre cartierele vechi ale Lisabonei, intr-un apartament de 2 camere, absolut superb. Foarte frumos renovat, mobilat si utilat, extrem de cochet; iar gazdele sunt extraordinare. Nu numai ca ne-au asteptat cu o sticla de Vinho Verde si cu biscuiti, dar nu ne-au mai retinut nici garantia (o suma pe care o primesti inapoi daca te-ai comportat « civilizat » cu apartamentul, adica n–ai stricat nimic important; noua ne-au zis ca parem doua persoane civilizate si ca ei nu cer garantie decat daca chiriasii arata intr-un anumit fel si nu le inspira totala incredere) dar s-au oferit sa ne si duca cu masina la aeroport, la plecare. Chestia asta chiar ca m-a dat pe spate !

Pana am facut turul casei si am mai schimbat amabilitati, ceasul s-a facut 18 :30, ora locala. Am pornit pe strazile cartierului. Totul foarte pitoresc, strazi pietruite si stramte, trotuare la fel, acestea din urma cu pietre albe. Toate strazile urca si coboara dintr-una intr-alta, asa ca mersul pe jos este destul de solicitant. Cartierul este usor decrepit, dar are un farmec al sau, romantic.


Tramvaiele sunt antice, din acelea cu ecartament ingust, dar arata bine si sunt frumos colorate. Ne-am facut aprovizionarea pentru micul dejun din ziua urmatoare la un magazin unde ne-a servit o tanara indianca, cu un diamant incrustat in nara stanga. Am luat de acolo si o sticla de Porto, un vin fortifiat cu brandy, cu 19,5% alcool, pe care abia astept sa-l degust.


Apoi am coborat cateva sute de trepte pana la catedrala orasului, numita Se (de la Sedes Episcopalis, adica sediul episcopului), construita in 1150 si reconstruita de multe ori dupa diverse cutremure si incendii. Era innorat si cam intuneric, asa ca nu am facut fotografii.


Am mancat la un restaurant mic, “Tasca da Se” (tasca inseamna taverna, carciumioara), cu doar vreo 30 de locuri, chiar langa Se. Bineinteles, o alta capcana pentru turisti, dar eram deja flamanzi si acasa ne asteptau bagajele care trebuiau desfacute, asa ca ne-am asumat riscul.


Am comandat un bacalhao a la Minho, adica o bucata de cod prajita, cu rondele de cartofi si ceapa inabusita. Pestele cam gras, restul OK.


Am mai comandat arroz con mariscos, adica orez cu fructe de mare si ni s-a adus un fel de paella cu destul de mult sos; cred ca spaniolii numesc acest tip de preparat cazuellas.


Destul de dezamagitoare aceasta “paella”, desi am mai asezonat-o cu un ardei iute uscat (un piri-piri luat de la magazinul indiencei).


Port la mine mai mereu astfel de ardei, fiindca imi place gustul iute, iar unele dintre mancarurile europene au nevoie, din punctul meu de vedere, de un mic “punch” al gustului. Vinul casei a fost bun, usor si foarte rece. Concluzia acestei mese: nimic deosebit, dar nici foarte rau.

Ajuns acasa am desfacut bagajele, am raspuns comentariilor de pe blog, am facut planul pe a doua zi si am degustat sticla de Vinho Verde a gazdei.


A mers foarte bine ca punct final al unei zile incarcate.

Si a fost ziua intai.
Voi reveni cu detalii despre ziua a doua la Lisabona.

Cu respect, Radu Popovici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Stan Patitul spune: