MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


joi, 24 februarie 2011

Life is a Bitch - Sezonul 2, Episodul 7



Cum spuneam in episodul trecut, a doua zi urma sa incep prima mea zi de munca in Dubai. Si am inceput-o, cu bine. Adica fara incidente. M-am trezit la timp, am ajuns la timp la hotel ca sa-mi mananc sandvisul si sa-mi beau ceaiul in liniste si fara graba, asa cum imi place, sa ma schimb in uniforma si sa ajung la 7 fara vreo 5 minute in Coffee Shop. Liniste si pace.

Bufetul era aranjat deja, colegii mei erau si ei la post si nu erau decat vreo 2 clienti rataciti in restaurant, probabil ingineri pe vreun santier unde programul de lucru incepea cu noaptea in cap. Mirosea a cafea si a paine prajita, era o atmosfera de mic dejun lenevos. Mai ca-mi venea si mie sa ma asez la masa si sa-mi iau din nou micul dejun, doar de dragul atmosferei. Insa asa ceva nu se putea, normal.


Mi s-a explicat ca nu numai ca nu se pune problema sa pot face vreodata asa ceva (ceea ce mi se parea totusi normal), insa nu avem voie nici chiar in back area sa mancam sau sa bem ceva de la bufet. Nu avem voie sa facem asta nici macar dupa ce se incheie programul de bufet si nu mai primim clienti. Iar toata mancarea ramasa SE ARUNCA!!! SE ARUNCA!!! Insa noi nu avem voie sa ne atingem de vreun pic din ea, din ceea ce se arunca!!! Asta mi s-a parut revoltator!!! Ce fel de oameni prefera sa arunce mancare in loc sa isi lase propriul staff sa manance un pic din ea, inainte de a arunca ce mai ramane? Explicatia mi s-a dat sec: management si proprietari indieni! “Niste nenorociti!” mi s-a mai spus. Cel mai funny sau ingrijorator, inca nu m-am prins care din ele, era ca lucrurile astea mi le spuneau colegii mei de suferinta indieni, ca si managementul. Care, pe de alta parte, nu se sfiau sa-si ia si sa baloteze in back area portii intregi din mancarea de la bufet, uitandu-se permanent peste umar sa nu intre cineva din sefi si sa-i surprinda.


Pana acum insa mi-am dat seama ca, de fapt, se poate face asta destul de usor. Foarte rar vine cineva din management in back area si chiar cand asta se intampla, in general exista intotdeauna altcineva care tine de 6. Este un adevarat aranjament. Unul sau 2 mananca si beau in back area iar unul, cel putin, sta afara, in restaurant, si pazeste. Deci riscurile sunt foarte mici. Insa exista, iar cand esti prins, ti se imputa tariful a ceea ce ai fost prins mancand si band si ti se ia din salariul urmator. Inteleg ca la bauturi, ceaiuri, sucuri etc. sa se intample asa, pentru ca hotelul teoretic pierde cheltuind mai mult, insa la o mancare ce se arunca oricum si deci hotelul oricum nu pierde absolut nimic, nu mai inteleg. Ma rog, asta e situatia si cu ea trebuie sa defilam.


Fiind alocata in Coffee Shop care are program non-stop, lucram in ture, asa numitele shift-uri. Pentru ca eram noua mie mi s-a dat split shift, adica lucram, si inca mai lucrez si acum, 4-5 ore dimineata pana la pranz, merg acasa – sau unde-mi pofteste inimioara – si ma mai intorc la munca pentru bufetul de seara unde stau restul pana la 9 ore, pana pe la 10-11 seara. La prima vedere e misto, insa dupa cateva luni in stilul asta sunt cam zombi de oboseala. As prefera sa stau la munca cele 9 ore continuu si apoi sa scap. Ma rog, ce sa fac, deocamdata insa sunt cea mai noua ospatarita si tre sa tac si sa sap, n-am de ales. Ah, da, ziua de munca este de 9 ore aici, nu 8, ca acasa, in care este inclusa si pauza de masa la mine, care fac split shift. Cei care fac insa 9 ore straight shift stau la munca de fapt 10 ore, a 10-a ora fiind pauzele pentru mese. Am si eu un mic avantaj daca tot sunt moarta de oboseala non-stop, macar atat.


Well, totul a decurs bine, a fost foarte aglomerat pana la urma, cei mai multi clienti aici sunt indieni si pakistanezi, dar mai vezi si cate un american in trecere spre sau dinspre Afganistan sau Irak (cred), cate un englez care sta in hotel aproape permanent – compania la care lucreaza ii plateste sederea, cateva cupluri europene venite in vacanta sau tot in trecere spre sau dinspre vreo destinatie exotica precum Maldive, Australia etc. Munca e la fel ca acasa, doar ca mai multa pentru ca e mult mai aglomerat – vorbim de Dubai, nu? – iar clientii sunt muuuuuult mai... necivilizati, sa zic asa, daca e doar sa amintesc de modul in care mananca si de privirile libidinoase ale indienilor si mai ales ale pakistanezilor – lucruri cu care m-am mai confruntat si aici insa mult mai putin – care sunt aproape permanente si din cale afara de deranjante. Acum m-am mai obisnuit cu ele si aproape ca pot sa le ignor sau sa le si zambesc cateodata, insa la inceput a fost mult mai naspa. Iar faptul ca trebuie sa vorbesc in engleza tot timpul, si cu clientii si cu colegii, iar engleza lor este cateodata foarte greu de inteles, este cam stresant. Insa si cu asta m-am mai obisnuit acum.


In sfarsit, am terminat prima parte a muncii in prima mea zi de munca, m-am dus in vestiar, m-am schimbat de uniforma, m-am dus obosita si infometata sa-mi iau ceva de mancare din bucatarie, m-am dus in cafeteria si m-am trantit pe un scaun cu intentia sa ma apuc sa mananc. Acolo am avut parte de cea mai... scabroasa imagine de pana acum de cand am ajuns in Dubai, imagine care mi-a supus stomacul la multe chinuri. Am sa va spun curand despre ce a fost vorba. Si ca sa compensez, am sa va mai spun si despre cea mai funny intamplare care mi s-a intamplat dupa ce am plecat atunci de la munca, intamplare care si acum imi aduce un zambet pe buze de cate ori mi-o amintesc :).



Semnat: Vali

(va urma)

PS - si asa cum v-am obisnuit, o dedicatie muzicala pentru fanii mei. ;)

3 comentarii:

  1. Interesanta relatarea de la fata locului! :) As fi curios sa aflu cu ce-ti poti umple timpul liber pe acele meleaguri.

    RăspundețiȘtergere
  2. @xxl: Mersic de apreciere, este intr-adevar un loc foarrrrte interesant :). Cu ce-ti poti umple timpul... pai in general cu bani :D. Iar daca-i ai pe-astia, (dar nu neaparat, ca sa fiu complet cinstita) poti sa faci... o multime de lucruri pe care le voi povesti in curand :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ma surprinde ce-mi spui pt ca si eu am ramas socata in urma cu vreo 12 ani cand am filmat in figuratie intr-un film romanesc aici la noi in Romania...si pe langa faptul ca ne tineau cate 10-12 ore pt 2,3 cadre si ne dadeau cate un sandwich :(, am filmat intr-o noapte la Jaristea, eram clienti la mese, cu mesele pline de mancare si bautura iar noi nu aveam voie sa ne atingem de ele cu toate ca eram lihniti de foame, n-am sa uit ca la un moment dat s-a schimbat cadrul si bineinteles si ce era pe mese, plus ca erau chelnerii care duceau ,,comenzi'' la mese, fripturi si sarmale si....si....si. Ideea e ca ni s a interzis sa consumam ceva iar la sfarsitul filmarilor am ramas socata vazand ca absolut tot ce fusese pe mese s a aruncat la gunoi. Bineinteles ca echipa de filmare si actori nu a avut acelasi regim...

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: