MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


miercuri, 2 martie 2011

L-am Mancat pe Rudolph !!!



Tocmai am petrecut un weekend prelungit cu B. - el era acolo la un curs iar eu am zburat la Helsinki vineri seara pentru ca sa ma intalnesc cu el. Au fost niste zile minunate si relaxante, dar un lucru este sigur, Helsinki este un oras al naibii de scump. Un restaurant obisnuit are felurile principale la aproximativ 20 EUR iar ca sa mananci mai ieftin, trebuie sa te multumesti cu mancare traditionala (nu neaparat finlandeza).


Si cu siguranta ca nu am batut atata drum pana la Helsinki pentru ca sa mananc mancare chinezeasca (desi ar fi si 1-2 pizzerii mai ieftine – sunt atat de mult pizzerii in Helsinki!)! Oricum, a fost un weekend in care am avut parte de distractie departe de casa, petrecandu-ne majoritatea timpului la cateva dintre multele cafenele din Helsinki. Inclinatia mea catre mancarea de pe strada ne-a condus la Kauppatori (piata din port) sambata dimineata, auzind eu ca acolo exista multe tarabe care vand gustari rapide.




Am vazut multi vanzatori care aveau multe radacinoase, fasole, mazare pastai, caise, cirese, coacaze negre si rosii si multe multe fructe de padure. Intre iunie si august este sezonul pentru fructe de padure si aici le aveau pe toate: capsuni, zmeura, mure si mult celebratele mure pitice. Am cumparat un litru de mazare si ne-am pornit sa le scoatem din pastai si sa le mancam asa crude, in stil finlandez, in timp ce treceam printre tarabe. Helsinki este scump asa ca am trecut peste majoritatea tarabelor care vindeau produse cu specific traditional scandinav. Chiar nu am nevoie de un cutit din lemn simplu pentru intins untul de 5 EUR si nici de o piele de ren (desi era tentanta); eram mai interesat de mancare!


Erau cateva cafenele in aer liber care aveau produse de patiserie si cafea iar majoritatea dintre ele aveau expuse chiar tigai imense cu fructe de mare proaspete sau cu carne de ren.


Bizarrely, un fel de “paella” expusa la aproape toate tarabele.


De asemenea am petrecut ceva timp si in Kauppahalli, piata acoperita, gazduita intr-o cladire de lemn, de asemena aproape de port, si ne-am minunat la multitudinea de sandwitch-uri si salate de fructe de mare disponibile inauntru.


Totusi, felul cum aratau fructele de mare fierbinti ne-a facut ca nici macar sa nu ne gandim sa mancam asa ceva.


Am iesit din nou afara si ne-am dus la o taraba care ne placuse noua mai mult. Am ales o amestecatura de fructe de mare care l-a cam confuzat pe cel care ne-a ajutat sa alegem pentru ca nu stia cati bani sa ne ceara (aveti in vedere ca am intrebat daca am putea sa luam din fiecare cate putin!). In mod normal, te uiti, alegi unul dintre sortimentele de fructe de mare si impreuna cu legume si orez sau cartofi te costa 9 EUR. Cum nu muream de foame, datorita minunatului mic dejun de la hotel, voiam doar sa gustam din mai multe chestii. In final, ne-a taxat cu 10 EUR pentru ruloul de somon cu branza cu mucegai si piper rosu (care este foarte popular in Helsinki), rondele de calamari prajiti si ceva asemanator cu hamsiile, prajite.

Cred ca am platit un pret cu adevarat bun! Totul a fost extrem de proaspat si nu a fost deloc uleios; singurul ulei care iesea din macare a fost cel de la somon si de la branza cu mucegai. Somonul a fost delicios, in ciuda faptului ca nu sunt un fan al branzei cu mucegai, iar calamari au fost consistenti si foarte moi.


Pestii mici se pretau foarte bine sa ii mananci cu mana si asa am si facut.Daca va aflati in Helsinki, va recomand cu caldura sa mergeti acolo, mai ales pentru preturile foarte avantajoase. In timp ce in ghidul meu se spunea ca piata se inchide in jur de 3 pm in fiecare zi si ca este inchisa duminica, am descoperit ca ora de deschidere se schimba vara (asta nu se aplica doar in cazul pietei – am descoperit ca si ora la care se deschidea receptia hotelului nostru se schimba). Toate tarabele erau deschise chiar si duminica pana la 6 pm. Poate n-ar fi rau sa verificati la biroul de turism.

Kauppahalli (piata acoperita) se afla doar un pic mai la sud de Kauppatori (piata in aer liber) ce este situata la capatul estic al Esplanadei, chiar langa port.



Dupa o prima zi lunga, de hoinareala pe strazile din Helsinki, am inceput sa cautam un loc dragut unde sa luam cina. Dupa ce am trecut pe langa mai multe restaurante (atat de scumpe), am vrut sa intram la Strindberg, insa intr-o zi de sambata nu era nici un loc liber si daca am fi asteptat ar fi fost 1-2 ore. (De fapt am incercat sa ne intoarcem duminica seara dar era inchis!).


Dupa o incercare dezastruoasa de a intra intr-un restaurant italian si o incercare a mea de a pune piciorul in prag la un restaurant care oferea mancare finlandeza, frantuzeasca si asiatica, am decis pana la urma sa mergem la un local specializat in fripturi, din centru, Baker’s Bar & Restaurant.


La inceput, am crezut ca face parte dintr-un lant, judecand dupa logo-ul cu o vacuta de carton si cladirea imensa, insa in cladire erau un bar, o cafenea iar restaurantul la etaj (se pare ca asta este regula in Helsinki).


Si, pentru ca nu stiu finlandeza nu sunt sigur, dar cred ca mai era si o sauna acolo! Cand am vazut ren in meniu, am decis sa incerc! In meniu era trecut ca ren la protap cu sos special Baker’s cu unt si vodka si cartofi piure cu ierburi. Amandoi l-am comandat!


Dupa ce ne-a luat comanda, ospatarul ne-a atras atentia asupra bufetului de paine – da, un bufet numai cu paine! Este asta ceva tipic in Finlanda? Am mancat o gramada de paine neagra foarte gustoasa si chifle de secara (aceasta le dadeau o dulceata placuta, naturala) cu unt si branza moi si cu o gramada din acel piper rosu peste.


Dupa probabil prea multa paine pe care am hapait-o, a sosit si renul nostru. Asta a fost farfuria mea. Acum, ce a fost ciudat este ca in timp ce in farfuria mea se gasea o portie de dimensiuni normale impartita in 4, saracul B. a primit o portie mult mai mica impartita in 2. Oh, cat de deznadajduit se uita la farfuria mea!


I-am dat una dintre bucatile mele si acum eram din nou egali! Carnea de ren avea un miros specific, asa cum ma asteptam, dar gustul de fier era destul de subtil. Carnea era subtire si foarte moale (am dorit-o medie, nici bine facuta, nici in sange). Sosul a fost delicios si am utilizat piureul ca sa il strangem din farfurii pana la ultima picatura. Pot sa spun ca as mai manca si altadata carne de ren!


Mai era inca loc si pentru desert! B. a luat zmeura inghetata cu sos cald de ciocolata alba si spuma de ciocolata in timp ce eu am ales parfait de mure pitice si vanilie cu sos melba. Ceea ce m-a frapat in cazul deserturilor a fost cat de ne-dulci erau, lucru pe care l-am observat si la o tarta cu mure pe care o mancasem intr-o cafenea in acea dupa-amiza.


Chiar si spuma de ciocolata abia daca avea un pic de zahar in ea, facand-o astfel una dintre cele mai bogate in cacao spume de ciocolata pe care le-am mancat vreodata. Asa este un desert tipic finlandez?

Eu am ales un desert cu mure pitice scandinave/finlandeze pe care voiam neaparat sa le incerc insa gustul nu a fost exact cel la care ma asteptam. Nu ma intelegeti gresit – nu este rau, insa cred ca ma asteptam la ceva asemanator cu zmeura. In loc de asta este... ei bine, e greu de descris insa as spune ca este cam ca un amestec de fructe tropicale. Daca vreti sa le gustati, magazinele Ikea vand gem de mure pitice.


Frisca din deserturile noastre (cea de sub fructele de padure si cea care decora parfait-ul meu) avea un gust ciudat de praf si, din nou, nu era dulce – pe a mea am lasat-o in farfurie. Am plecat plini si multumiti; am simtit ca gasisem o bijuterie de local. Nu a fost ieftin insa calitatea mancarii a fost in concordanta cu preturile (a se citi: nu m-am simtit jecmanit).



Deci, am invatat o lectie: daca exista un anume restaurant la care vrei sa mergi, fa o rezervare! Daca nu, nu conteaza, ai putea sa ajungi sa descoperi de fapt un local minunat.

2 comentarii:

  1. Daca tot ati incercat combinatii dupa bunul plac gustand cate un pic din fiecare..cand ati ajuns la ren trebuia sa reformulati si sa fiti categorici....pulpa de ren!
    Sa speram ca puiul lui Rudolfo se face mare pana de Craciun,altfel sunteti responsabili de deziluzia universala daca Mosul nu mai ajunge la anu´..:))Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: