MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


sâmbătă, 2 aprilie 2011

Life is a Bitch - Sezonul 2, Episodul 9



Cum spuneam data trecuta, m-am asezat pe o banca in parc sa-mi mananc inghetata in liniste si a fost foarte placut. Am terminat-o, am mai stat un pic si m-am gandit, ce-ar fi sa explorez strada pe care ma aflam. Lungimea ei parea sa o faca explorabila intr-un timp rezonabil.

Zis si facut. Am iesit din parc, si cum eram pe partea cu hotelul, am pornit plimbarea de acolo. Erau intr-adevar multe de descoperit. In primul rand, o shaormarie chiar imediat langa hotel. Un pic mai incolo un fel de ‘impinge tava’ care se cheama Saudi Express, unde am intrat si am vazut niste chestii la preturi deosebit de interesante si care, si mai interesant, semanau leit cu ardei umpluti, sarmale, vinete... si alte chestii care nu mai semanau cu ceva cunoscut.


Vreo 2 studiouri foto, tot atatea centre de inchiriat dvd-uri cu filme, tot cam atatea internet cafe-uri, tot felul de alte magazinase mici, pe unele scria doar in araba, 1-2 din asa numitele Cafeteria (mici restautante cu 2-3 mese, foarte ieftine, tinute de indieni sau pakistanezi, unde puteai manca de la sandvisuri si salate pana la friptane si kebab-uri si unde iti faceau sucuri proaspete in fata ta cam din orice iti dorea inimioara, curate doar in aparenta insa...). Ajunsa la capatul strazii, am traversat si am pornit-o in directia opusa, care era si cea de mers spre casa.


Aici era un mare magazin universal cu etaj, Lulu Center (nu supermarket cu alimente, ci cu toale si chestii d-astea), niste restaurante cu shisha (narghilea), un loc viran cu nisip, niste Cafeteria, din nou (sunt multe ca ciupercile dupa ploaie), niste alimentari micute... Bine-nteles ca m-am gandit ca in timp pe toate astea le voi experimenta in amanunt. Ahh, da, cum de am uitat de cea mai faimoasa brutarie libaneza din Dubai - Al Reef Bakery (am aflat asta mai tarziu, are multe magazine in tot orasul, e un lant), era si ea acolo.

Si la un moment dat vad o vitrina de sticla, mare, frumoasa, si cu o gramada de boluri si vase si pahare de sticla colorata sau nu, frumoase toate (eu sunt moarta dupa astfel de lucruri). M-am oprit si m-am holbat la fiecare in parte si apoi, cum imi era foarte cald (mersesm destul prin caldura aia tembelizanta) am hotarat sa intru si sa ma uit mai bine la acele obiecte, in timp ce ma si racoream. Magazinul era gol si se pare ca omul voia tocmai sa inchida (din cauza caldurii, aici magazinele se inchid cam intre 1 si 4, iar apoi se mai inchid la 10 seara, insa eu nu stiam asta atunci). Un baiat cam de varsta mea ;), ne-indian, arab cu pielea foarte alba (curand am aflat ca asa sunt libanezii), foarte zambitor si deloc enervat ca intrarea mea in magazin l-a mai intrziat un pic din pauza. Din contra, m-a intrebat ce doresc, i-am zis ca vreau doar sa ma uit si atunci am observat ca de fapt inauntru erau multe vase, insa erau foarte mari si toate pline cu ciocolatele de toate tipurile. Nu era de fapt un magazin de sticlarie, ci de ciocolatele din cele mai fine. Eram un pic dezamagita, mai ales ca eu nu prea le am cu ciocolata. Ma rog, dupa cateva secunde deja baiatul ma intreaba de unde sunt. M-a cam enervat intrebarea si i-am spus ca nu conteaza, dar el de unde era? Din Liban, si asta e magazinul meu si al surorii mele, avem ciocolatele de toate felurile, nu vreau sa gust una? Mmmm, ba da, daca tot imi ofera pe gratis, m-am gandit eu. Si era zambitor, mereu zambitor.


Mi-a oferit una invelita in verde, era buna si foarte fina, intr-adevar. Nimic din marcile cunoscute pe la noi, era scris in araba pe ele. M-a intrebat daca imi place, i-am zis ca da, si atunci a facut un lucru taaaare taaaaare dragut. L-am vazut ca a luat o punguta de hartie si a inceput sa puna cate 2-3 ciocolatele din fiecare in ea, pana a umplut-o. Apoi mi-a oferit-o si mi-a zis ca e pentru mine si ca daca imi plac, sa mai trec si sa cumpar de la el, ca imi face big discount. I-am zis nu, nu vreau sa cumpar acum si mi-a zis stiu, astea sunt pentru tine din partea mea, sa mai treci pe-aici. N-oi fi eu vreo fana inraita a ciocolatei, dar chestia asta mi-a adus un zambet laaaaarg pe fata :). I-am multumit frumos si atunci i-am zis si ca sunt din Romania. Si atunci el, Nu cauti un job ca uite, el poate sa imi ofere un job aici la el in magazin. M-a cam pufnit un ras amar si i-am zis ca de-abia am inceput unul azi si ca nu. Dar cum nu as fi lucrat aici in loc de ‘acolo’, adica la hotelul care era fix vis-a-vis! Offf. Oricum, am zis la revedere si am plecat tot cu un zambet larg pe fata, gandindu-ma cand o sa mananc eu atata ciocolata. As fi impartit-o cu colegele de camera, insa se parea ca nu prea aveam sa ne vedem mult, ele erau la serviciu sau dormeau cand eu eram acasa si invers. Am ajuns acasa fara sa mai cercetez restul de strada, mancand ciocolata.

Dincolo de faptul ca arabii sunt recunoscuti ca buni comercianti, ma gandeam ca un asemenea incident nu mi s-a intamplat si nu mi se va intampla niciodata in Romania. Care incident ramane cel mai dragut lucru care mi s-a intamplat pana acum in Dubai. :)

La intoarcerea la munca, insa, dupa-amiaza, am aflat cum e sa fii femeie, imbracata decent dar de vara, care merge singura pe jos pe strada :(. La pranz fusese prea cald pentru asa ceva. Ce vreau sa zic cu asta? Next time, ca si asa m-am lungit prea mult acum.

Semnat: Vali

(va urma)

PS – Pot sa va mai spun ca am mancat multe zile din ciocolata cu pricina, desi am mai oferit si celor din jur (care nu prea au vrut); cred ca era mai mult de un kg de ciocolata densa, buna si fina acolo, la care nu am facut prea multe mofturi :).

Un comentariu:

  1. Cine stie?poate ca ti-ar fi fost mai bine daca ai fi lucrat la arab :D

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: