MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


duminică, 5 iunie 2011

Restaurant Casa di Pitzi



Am fost de curand la un restaurant fitza de fitza, restaurantul Casa di David. In Herastrau, pe malu' lacului. Aud ca dintre obisnuitii casei fac parte Ilie Nastase, nush ce fotbalist megastar (eu nu prea le am cu folbalu' mioritic), Nuti Udrea si altii ca ei. Pai daca-i fitza, fitza sa fie, monser... :))))))))))


Ma rog, am avut musafira pentru o noapte si vreo 2 zile o prietena foarte buna care locuieste in Dubai. Si pentru ca voia si ea si eu sa ne intalnim cu o a treia prietena comuna de-a noastra din Bucuresti, am sunat-o pe aceasta din urma si ea a propus sa ne vedem cu toatele la un pranz, pe la ora unu, la Casa di David, “toti taximetristii o stiu”. Asa ca ne-am suit intr-un taxi eu si cu prietena din Dubai si am pornit-o. Taximetristul nostru nu stia exact unde este dar noi i-am zis ca e in Herastrau si pana la urma ne-a dus la fix, deci pana la urma a stiut, asta-i important :).


Am ajuns ceva mai devreme si pentru ca nu stiam daca avem sau nu o rezervare le-am zis baietilor de acolo ca nu aveam, asa ca ne-au pus la singura masa disponibila, cea mai de langa usa.


Nu prea ne-a placut asa ca pana la urma am sunat-o pe prietena noastra si ne-a zis ca aveam rezervare pe numele ei si ca peste putin timp va ajunge si ea.


Ne-au mutat baietii la masa noastra si ne-au adus meniurile. In asteptare am comandat, eu o bere si ea un cocktail, care se pare ca nu trebuia sa fie prea dulce, dar a fost. Ghinion. Am uitat sa spun ca atunci cand am ajuns baietii au fost foarte galanti, ne-au luat hainele si ni le-au dus pe umeras.


Tot zic “baietii” pentru ca erau o mare droaie de ospatari care zumzaiau pe-acolo. De fapt, mult mai multi decat clienti, cel putin in momentul in care am ajuns noi, pentru ca pe parcurs restaurantul s-a umplut. Nu e prea mare in interior, insa are si o terasa maricica fix pe malul lacului si se pare ca asta face toti banii. Din pacate, era cam racoare in acea duminica si am stat inauntru.


In sfarsit vine si prietena noastra comuna... cu prietenul ei francezul (fapt care m-a cam uimit, pentru ca intelegerea initiala fusese sa venim doar noi fetele ca sa mai barfim si sa rememoram timpuri demult apuse), care in treacat fie vorba, e un tip super ok si normal la cap si mi-a imbunatatit impresia despre francezi :). Le-au fost si lor aduse meniurile si am inceput sa le studiem cu totii. Ei doi le cam stiau, fiind niste obinuiti ai locului, noi doua nu prea.


In sfarsit, pana la urma eu am comandat salata de spanac cu branza de capra (se pare ca asta e ultima moda in materie de branza acum), prietena mea din Dubai a comandat foie gras cu ceva de mango langa, iar ei doi au comandat amandoi acelasi fel de paste.


De mentionat ca meniurile sunt in engleza (cu o traducere sumara in romana, dupa cum se vede si din poza, sau nu) si cu niste scoruri de era sa cad de pe scaun – de exemplu, salata mea a fost 42 de lei!!! Buna, nimic de zis, dar totusi!! Si era printre cele mai mici preturi, cred ca cel mai mic pret din meniul de mancare era 40 de lei! Ma gandeam ca n-ar fi stricat ca acest restaurant sa aiba o aplicatie de meniu electronic e-Meniu in loc de meniurile de carton pe care le aveau (cam jenante pentru fitza de fitza care este), nu de alta dar macar sa vedem si noi dinainte poze cu ce urmeaza sa mancam de banii aceia multi pe care urma sa-i platim.






De asemenea, cu toate ca la un moment dat eram cred inconjurati de vreo 10 ospatari (poate chiar mai multi), cand una dintre noi a vrut sa ceara ceva, nici unul nu se uita in directia noastra si a trebuit sa se agite un pic prietena mea ca intr-un final apoteotic sa fie bagata in seama.


Pai se poa, Signor David? Nu-i frumos! (apropo, Signor David, dumneata chiar existi si in realitate sau esti doar praf in ochi, care suna bine pe firmament? :P).




Si asa a fost pe tot parcursul mesei, de cate ori vreunul dintre noi voia ceva, trebuia sa se agite ceva, nu gluma, ca sa faca atent pe unul dintre muuuuuuultiiiiii ospatari care roiau pe-acolo... cam degeaba, se pare.


Ma rog, berea mea Beck’s a fost buna, foarte rece, nimic de zis, vinul rosu pe care l-au baut ei se pare ca si el (din a doua incercare, primul pe care l-au comandat a fost se pare foarte prost si l-au refuzat), mancarea a fost buna, cafelele lor (eu m-am abtinut) si ele, cred, insa serviciile sub orice critica. De cate ori voiai ceva (in final chiar si restul de la plata notei), trebuia sa dai zdravan din aripi ca sa obtii, altfel, nici o sansa. Era chiar jenant.


Francezul a confirmat faptul ca asa este tot timpul si ca de fiecare data isi fac o mie de nervi cand vin aici, insa la intrebarea mea legitima de ce continuau sa fie sado-masochisti, mi-a raspuns: pentru ca mancarea e foarte buna si cand e cald afara si stau la terasa e foarte placut. Si nu in ultimul rand, pentru ca ei locuiesc destul de aproape, in Dorobanti. Ok, alegerea lor! :)))


Ce sa mai zic, o gramada de zani si zane la mesele din jurul nostru, unele mai blonde decat altele.


Era o masa undeva in fata mea unde erau doua cupluri, ele blonde si la fel, ei grasi, cocalari si la fel, cu copiii si cu... bonele filipineze dupa ei, copii la care mamele blonde au stat cu spatele mai toata vremea, parca nu erau impreuna.



La plecare, s-au cam incurcat baietii cand urma sa ne aduca hainele, insa pana la urma au descurcat-o cu ajutorul nostru.


Dupa ce am facut o mica plimbare pe malul lacului, ne-am intors, ne-am urcat in taxi si am venit acasa.


Concluzia e: mancare buna, portiile decent de mari, dar nu din cale-afara, decorul cu gust, dar... atmosfera cam de pitziponcareala, servicii proaste cu P mare si preturi atat de mari cum n-am vazut des. A, da, si deoarece se pare ca toate mesele sunt de fumatori (noi am avut scrumiera pe masa desi nimeni nu fuma), am simtit si ceva fum de tigara pe la narile mele dragute. Asa ca, voi oameni normali la cap si la portofel, ocoliti acest local daca vreti sa ramaneti asa :))))))))))))))).

Cu drag,
decat Cristina


PS - pentru a va bucura din plin de o masa la restaurant nu uitati sa intrebati daca acesta este certificat RestoGift Quality Club, apartenenta la RestoGift fiind garantia ospitalitatii aproape perfecte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Stan Patitul spune: