MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


luni, 3 decembrie 2012

Degustare vs Dezgustare



CHILE – ROMANIA 2-0 ... sau degustare vs dezgustare 

 Pentru a aprecia excelența în rândul producătorilor de vin, revista britanică Drinks International a organizat și anul acesta premiile World’s Most Admired Wine Brand; 60 de experți din comunitatea mondială a vinului au realizat un top 50 al celor mai admirate vinuri, ținând cont de calitate, reflectarea trăsăturilor originare, marketing și atractivitatea brandului pentru consumatori. Printre cei care au votat s-au numărat nume grele ale industriei: Peter McCombie MW, Peter Marks MW, Tuomas Meriluoto MW, Kym Milne MW și Lynne Sherriff MW.


 Am aflat că producătorul chilian Concha y Toro a primit din partea prestigioasei reviste britanice, pentru al doilea an consecutiv, premiul World’s Most Admired Wine Brand. Şi nu mă miră deloc vestea aceasta având în vedere că în toamna trecută am avut ocazia să o întâlnesc şi să o admir pe ambasadoarea acestei crame în lume, Doamna Daniela Perez.


Neavând nici cea mai mică idee cine sunt şi cu ce mă ocup, îmbrăcat simplu ca de obicei, doar pentru că am sosit mai devreme la o degustare organizată de Cramele Hallewood, importatorul acestor vinuri în România, mi-a explicat pe îndelete despre tot ceea ce eu am întrebat-o referitor la brandul pe care îl reprezintă. Cu răbdare şi farmec.


Apoi au venit şi ceilalţi invitaţi, le-a povestit şi lor fel de fel de lucruri, a răspuns la multe întrebări ale unei doamne insistente de la Vinexpert, a turnat la fiecare în pahare alături de somelierul Marius Bratu, a glumit discret sau spumos.  Mi-a luat în consideraţie cartea de vizită şi din când în când primesc câte un newsletter despre ceea ce se mai întâmplă la Concha y Toro.



 Asta mă duce cu gândul la o altă seară perfectă cu vinuri chiliene, la Boutique du Pain, mai precis, vinurile Castillo di Molina şi 35 South Reserva. Chiar şi denumirea serii avea ceva special: “Chile meets France” pentru că au fost asociate vinurile sud-americane de pe coasta Pacificului cu brânzeturi franţuzeşti de la President. Bonus: ciocolaterie belgiană.


 Amfitrionul nostru de la Vin Chile, Cristian Beros, a demonstrat reale calitaţi de “one man show” reuşind să capteze întreaga atenţie a asistenţei canalizând-o apoi spre produsele prezentate. A acordat din timpul său fiecărei întrebări care i se adresa indiferent de cel care o făcea, a rămas efervescent până la ultima clipă a evenimentului. Nu ştiu când se va mai întâmpla să fiu martorul unei replici cât de cât pe aproape. Chiar mi-aş dori! A fost senzaţional!


La polul opus pot aminti aici o degustare de vinuri de la Cramele Halewood desfăşurată la Corelli Winebar în Centrul Vechi. Evenimentul a fost anunţat la ora 19,00 – am invitat încă 3 persoane cu gândul să servim aici un platou de brânzeturi, să gustăm un pic din vinurile propuse şi apoi să mergem la un steakhouse din aceeaşi zonă unde să o lungim cât mai adânc în noapte. Am sunat dinainte şi am rezervat masă. Am sosit cu 5 minute înainte de ora 19,00 , nu mai era nimeni.


A venit o domnişoară foarte amabilă cu un meniu slinos, am comandat un platou cu selecţii de brânzeturi, măsline şi nuci cu alune etc. Dar am menţionat că dorim să fie aduse toate cele în momentul în care începe şi degustarea pentru că din cauza absenţei auditoriului aceasta s-a mai amânat un timp neprecizat. Chelneriţa a spus că a înţeles şi că va reveni când va fi cazul. După ce am comandat a luat-o la întrebări patronul că de ce nu consumăm, apoi a venit la noi la masă şi ne-a spus pe un ton agresiv că să luăm măcar o apă minerală.


Primul impuls a fost să ne ridicăm şi să plecăm pentru a nu ne compromite total seara, dar m-am gândit că ar fi ok să văd cum se derulează lucrurile până la sfârşit. Aşadar i-am explicat cu calm că noi am comandat deja, fata a înţeles ce dorim, iar dacă se respecta desfăşurătorul evenimentului probabil că acum eram cu platoul “curăţat” şi noi deja plecaţi. La fel au fost trataţi şi alte câteva persoane ce au ocupat încă 2 mese ale terasei, acestea s-au ridicat şi au plecat instant refuzând să fie trataţi doar ca nişte obiecte de batjocură.


După trei sferturi de oră de întârziere a început degustarea, somelierul Marius Bratu având o prestaţie decentă aşa cum a făcut-o de fiecare dată când l-am întâlnit în astfel de situaţii. În schimb, gazdele nostre ne-au tratat cu un platou sărăcăcios de brânzeturi şi măsline, iar “selecţia” de nuci, alune şi altele similare a constat într-o “bărcuţă” cu mieji de nucă şi atât.


Am plătit un preţ de restaurant de fiţe pentru nişte produse şi servicii de bodegă. Îmi vine şi acum rău când îmi amintesc de meniul slinos şi patronul isteric de la Corelli Winebar.


 Dar dacă aici nu a fost vina directă a producătorului de vinuri, să vă povestesc ce s-a întâmplat de curând la lansarea cupajului “Trei Peşti” de la Domeniile Dealul Mare. Întâmplarea aceasta a avut un început simptomatic. Am fost invitaţi de bunii noştri colaboratori de la Vinul.ro şi am fost rugaţi să confirmăm prezenţa noastră prin e-mail la un anume Rareş Marinescu, cel care se ocupa de eveniment din partea vinificatorului.



Perfect, am confirmat printr-un mesaj, dar am şi întrebat dacă degustarea implică ceva costuri (pentru bufet, de exemplu) ca să fim pregătiţi. Nu am primit niciun răspuns. Am fost la localul stabilit – Trattoria Sicilia din Centrul Vechi – la ora convenită. A durat şi aici vreo oră faţă de ora anunţată până a început prezentarea, eram doar vreo 7 persoane în afară de organizatori, dintre care 3 eram noi incluzând pe un cunoscut realizator tv de emisiuni despre restaurantele şi evenimentele din Centrul Vechi.


Făceam poze ca de obicei pentru a promova cele prezentate acolo post-eveniment. După ce Rareş Marinescu a făcut o prezentare ca la colţul blocului folosind de câteva ori termenul de “bullshit”, s-a răstit la trioul nostru pentru că noi încercam să convingem discret o domnişoară care turna vin în pahare să o facă în aşa fel încât să se vadă eticheta produsului în fotografie. Nu ne-am ridicat imediat să plecăm din respect pentru colaboratorii noştri de la Vinul.ro , dar am plecat chiar după ce şi-a terminat “spiciul” orgoliosul piarist.


Din păcate, producătorii şi comercianţii noştri de vin habar nu au să se promoveze, o fac cheltuind nişte fonduri fără un feed-back în vânzări. Pe unii îi bănuiesc de incompetenţă, pe alţii de interese personale frauduloase. Voi reveni curând cu detalii şi explicaţii.


PS - acest articol a apărut trunchiat în revista Horeca România şi din cauza faptului că am dorit să-l pun în dezbatere la Forumul Vinul.ro, din această toamnă, am fost scos de pe lista de speakeri. :)

Poftă Bună de Viaţă!

5 comentarii:

  1. Foarte fain articol, simpatica tipa care turna vin, in modul cel mai amuzant posibil , desi am mai vazut si altele.
    Tupeul asta l-am intalnit ...dar nici nu conteaza unde.
    M-am saturat sa ma ridic elegant de la masa si sa plec, in momentul in care sunt scuipat..prefer sa auda toti ce am de spus si dupa aia plec.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place articolul si sper sa aiba un impact asupra consumatorilor in primul rand, urmand sa se simta unda apoi la cei care au orice afacere proprie, dar mai ales la cei cu terase si restaurante.

    RăspundețiȘtergere
  3. Gabriel No-Resources24 octombrie 2013, 20:47

    JaJaJa!!! Le-ai zis-o, unchiule! :D

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: