Extaz şi Agonie din Bistriţa în Tirol

Chiar daca nu sunt un specialist in problema, m-am decis sa imi scriu impresiile despre restaurantele pe care le vizitez. Asa ca tot ce voi scrie de acum incolo nu reprezinta un punct de vedere avizat ci doar o parere personala rezultata din experientele pe care le-am avut de-a lungul timpului. 

 Prima parere pe care am decis sa o prezint este destul de proaspata si are ca subiect doua restaurante: unul mai putin cunoscut – Crama Veche din Bistrita, iar cel de-al doilea este unul cu pretentii si mai faimos pentru cei care fecventeaza statiunile montane – Restaurantul Tirol al Hotelului International din Sinaia. Restaurantul Crama Veche din Bistrita este printre putinele restaurante traditionale despre care pot a spun cu mana pe inima ca mi-a placut. 

Din fericire nu sufera de boala de a fi “autentic” cu forta si cu orice pret. Crama Veche este totusi un restaurant 95% autentic, restul de 5% il fac sa fie un restaurant de inalt nivel.

In cei 95% de autenticitate intra de la decorul general al saloanelor (unul taranesc si celalalt medieval) pana la mici detalii cum ar fi sistemul de inchidere de la cabina e toaleta care este unul cat se poate de traditional: un foraibar ca la tara. 

Tot aici mai intra vesela in care este servita mancarea si costumele traditionale ardelenesti ale angajatilor. Meniul este simplu, dar utilizeaza un limbaj care trebuie tradus pentru cei care nu cunosc anumite regionalisme. Totusi este destul de usor sa iti imaginezi cum va arata felul de mancare comandat. 

 Un lucru care mi-a placut foarte mult a fost bucataria deschisa care ne-a permis sa urmarim in timp real cum se pregatea mancarea. Apreciez astfel de bucatarii pentru ca dau posibilitatea celor care asteapta (sa li se pregateasca mancarea) de a stii clar ca aceasta nu intarzie pentu ca bucatarul s-a decis intamplator sa ia o pauza de tigara sau sa stea la taclale cu alti angajati.

 Noi am comandat 2 ciorbe (Ciorba taraneasca de post… dar cu smantana) si 3 feluri de mancare.

Din cate am inteles de la prietenii cu care eram, ciorba a fost foarte buna. Eu nu prea ma pricep la ciorbe si supe, asa ca nu imi pot da cu parerea personal. In schimb, felul doi l-am testat personal. Primul care a trecut prin “furcile caudine” ale papilelor mele a fost “cept de curcan rumenit”, adica piept de curcan la gratar cu garnitura de cartofi răntăliţi.

Pe langa faptul ca arata fantastic, au fost si foarte buni la gust. Pieptul de curcan nu era deloc fad (cum se poate intampla uneori). 

 Al doilea preparat pe care l-am gustat si care a reusit sa ma surprinda in cel mai placut mod, a fost “Cina porcului ca pe Bârgău - tochitură cu carne, cârnaţ de porc şi mămăligă” la care s-au mai adaugat doua bucati de branza de burduf.

Trebuie sa recunosc faptul ca aceste bucati de carne de porc au fost cele mai bune pe care le-am mancat pana acum. Nu stiu sigur cum au fost preparate, dar am inteles ca se fierb in prealabil cu ceva mirodenii si vin, dupa care se prajesc. Niciodata nu am mancat o carne de porc atat de frageda care “ti se topea in gura”. Din pacate, bunatatea acestei cărni a pus putin in dezavantaj cârnatul de casa care pare prea “banal”. 

 Alegerea mea din meniu a fost mai putin spectaculoasa, dar s-a dovedit a fi la fel de buna - Ceafă rumenită - ceafă de porc la grătar.

Nu sunt prea multe de spus despre ceafa la gratar decat ca a fost foarte gustoasa si frageda. A fost suficient de mare ca sa puna capac unui pranz plin de surprize placute. 

 Cei care ma cunosc poate au observat ceva extrem de anormal la acest pranz… faptul ca nu am comandat desert. Treaba asta este ceva extrem de rar pentru mine ) Explicatia este ca am decis sa pastrez aceasta componenta pentru urmatoarea oprire din ziua respectiva. 

 Si acum partea de agonie… Desertul la Restaurantul Tirol din Sinaia. Asteptarile au fost FOARTE mari având în vedere “standingul” hotelului International si al restauranului.

Mentionez ca am ajuns la o ora tarzie, dupa ora normala a cinei, ceea ce inseamna ca restaurantul nu era foarte aglomerat. Nu pot sa spun cum era meniul in general pentru ca am sarit direct la partea cu prezentarea desertului. 

6-7 tipuri de desert dintre care pentru 5 am avut nevoie de explicatii din partea personalului de servire. Nu inteleg ce interes este in a spune ZACHE tort in limba romana si 3 limbi straine daca niciuna dintre variante nu te lasa sa intelegi ca este vorba despre un tort de ciocolata. 

 De asemenea, nu am inteles de ce Placinta de Lapte era trecuta in meniu atata timp cat, dupa declaratiile personalului, nu au avut-o niciodata in realitate. Din acest motiv, nici macar nu au putut sa-mi explice despre ce era vorba. 

Am comandat in total 3 tipuri de desert: Zache Tort (evident pentru mine ), Tort Krantz si Inghetata de branza.

Si aici a inceput partea cea mai dezamagitoare…. 

Asteptarea sa fie servite cele 3 deserturi a durat… 20 de minute. Aceste 20 de minute, la oboseala si la ora la care se intamplau au parut mult mai lungi… atat de lungi ca imi venea sa ma ridic si sa plec. 

La iritarea mea a contribuit si muzica live mult prea tare pentru o incinta atat de mica. Dar o sa revin asupra acestui aspect. 

 Cand am vazut ca dureaza atat de mult sa ia dintr-o tava 2 felii din torturi diferite si sa taie 2 bucati de inghetata de branza, am crezut ca o sa apara cu un montaj spectaculos in farfurie, cu ceva care sa te faca sa salivezi abundent pana sa inghiti prima bucata de desert.

Din pacate dezamagirea a fost TOTALA. In afara de o dulceata de ceva fructe de padure langa inghetata, restul era BANAL. Atat de banal incat nici macar nu m-am obosit sa scot aparatul foto si sa imortalizez momentul. 

 Bucata de tort de ciocolata era pur si simplu pusa pe o farfurie (frumoasa saraca, dar asta nu o ajuta prea mult) si ATAT. Poate era oboseala de vina, dar am crezut ca isi bat joc de noi.

Tortul de ciocolata a fost ok. Doar ok. Cam dulce si putin ars pe margine. Ar fi mers foarte bine niste frisca mai putin dulce langa, sau o crema usoara de menta care sa completeze gustul puternic de ciocolata. 

 Tortul Krantz, sub forma de rulada, a fost si el ok, poate putin cam lipsit de interes. Nu era niciun gust care sa-ti atraga atentia. Poate ca niste sos de caramel ar fi ajutat sa para mai interesant.

Singurul desert intr-adevar complet si la care nu am avut nimic de comentat a fost inghetata de branza. A fost foarte buna, atat de buna incat nu era neaparat necesar sa adaugi dulceata de fructe de padure. 

 Alta problema care m-a deranjat la acest restaurant a fost faptul ca desi in prezentarea restaurantului se lauda in permanenta ca totul este 100% autentic tirolez, mobila, mancarea, atmosfera… mobilierul era, cu mici exceptii, generic, doar o gramada de piese asiatice. 

Muzica, despre care am spus deja ca m-a deranjat ca volum, era asigurata de un band format din doua persoane care cantau muzica 100% autentic tiroleza si anume Gica Petrescu si Frank Sinatra.

Singurul lucru care mi-a placut la acest restaurant a fost modul in care era etalata colectia de bauturi alcoolice. 

 Cam acestea au fost cele doua aventuri culinare pe care am vrut sa vi le prezint. Sper ca nu am fost prea critic sau prea nedrept/rau in exprimarea parerilor mele.

Cu respect, 

Fane de la 4P