MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


joi, 24 octombrie 2013

Wine Pairing cu O Blondă şi Vin Roşu



Proiectul gastro-enologic de wine pairing "Foc Încrucişat" s-a născut ca idee în urmă cu vreo 2 ani şi jumătate când la o întâlnire cu Valentin Ceafalău pentru un interviu ce a apărut în revista Vinul.ro i-am spus că prezentarea şi promovarea vinurilor sunt greşite atâta timp cât acestea se fac doar pentru snobi. Trebuie trecut la "democratizarea vinului" - sintagma îmi aparţine. I-am spus că sunt aproape inutile recenziile scrise chiar de el sub titulatura "vinul săptămânii" pentru că sunt foarte plictisitoare şi nu ştiu pe câţi ajută să aleagă un vin sau, şi mai important, pe câţi determină să bea vin bun în loc de vin prost sau bere. A recunoscut adevărul spuselor mele, dar a zis că a "intrat într-o rutină". Iar rutina este moarte curată, fie că este vorba despre programul zilnic al fiecăruia, fie că este programul nocturn al cuplului... 

Dorind să spun lucrurilor (rele) pe nume am fost exclus în ultimul moment de pe lista de speakeri la prima ediţie a Forumului "Vinul.ro". Cică aş fi putut deranja sponsorii...


Primul pas spre concretizarea proiectului gastro-enologic de wine pairing l-am făcut la târgul de vinuri Good Wine din primăvara lui 2012 când i-am propus o colaborare sommelierului Eduard Jakab pentru a prezenta vinurile firmei pentru care lucra. Mi-a spus că este interesat, dar pentru partea cu vinurile trebuia să fac o solicitare scrisă de colaborare către management. Şi cum nu îmi plac hârţoagele, şi în cazul contractelor prefer o strângere bărbătească de mână, am amânat "scrisorica" nepierdută pentru că nici nu a fost scrisă vreodată.

De ce am vorbit cu Edi? Pentru că formatul întâlnirilor presupunea că eu, ca gurmand, să testez şi să discut diverse vinuri cu un pasionat de vinuri, cum ar fi bloggeri de profil, sommelieri, diverşi "coneseori", într-un restaurant care se va preocupa de asocierea culinară a licorii aducătoare de fericire dacă e consumată "în mod responsabil". Aşa văd eu o modalitate foarte simplă de educare şi o cultivare a gusturilor.

Apoi, în vara lui 2013, într-o discuţie cu secretarul Asociaţiei Sommelierilor din România, Dan Alexandru, am bătut palma să dăm drumul acestui proiect împreună cu specialiştii de la Accept Horeca începând cu luna septembrie.

Tot amânându-se concretizarea celor vorbite, pe modelul bancului cu "când fu Tică, nu fu Tache, când fu Tache, nu fu Tică; când fu Tache şi cu Tică, nu fu tuş la găurică", m-am decis să trec la fapte şi să aduc lângă mine cât mai multe persoane pentru a nu se crea suspiciuni că, nu cumva, cele dezbătute de noi în cadrul proiectului ar putea fi efectul unor contracte plătite de promovare.

Aşadar i-am contactat pe Mihai Nicolici de la vinoteca "Private Wine" pentru a da 2 sticle de vin la alegerea sa exclusivă, pe Iulia Creangă pentru a-mi fi parteneră, întrucât este pasionată de vinuri, a dobândit de curând diploma de sommelier şi, mai ales, îmi plac blondele, apoi şi pe Vlad Hogea, patronul restaurantului Creanga de Aur din buricul Bucureştiului.


Pe Mihai Nicolici, cunoscut mai mult ca "soţul Monei Nicolici", de la vinoteca "Private Wine", inaugurată la începutul acestui an, l-am cunoscut la o degustare de vinuri Murfatlar de la crama M1 Atelier la invitaţia managerului Dan Bundur, ce a avut loc la Librăria Bizantină. La plecarea de la eveniment am primit fiecare câte o sticlă de vin, cea aflată în posesia mea am prezentat-o AICI şi AICI. Am ales să colaborez cu "Private Wine" pentru că pe pagina lor web cei doi asociaţi, Mihai şi Virgil, se declară promotori ai podgoriilor româneşti.


Pe Iulia Creangă am cunoscut-o prin februarie 2011 la Boutique du Pain la o degustare de vinuri chiliene despre care am spus ce am avut de spus AICI. Frumoasa sosie a blondei Charlize Theron a fost prezentatoarea unei emisiuni culinare la Euforia TV şi în această calitate a dat un interviu pentru o revistă de oenologie în care povestea despre cum făcea bunica sa vinul de casă. Revista a căzut din întâmplare în mâna unui avocat care a dorit neaparat s-o cunoască şi a încurajat-o apoi să-şi dezvolte abilităţile native de comunicare şi de degustare în zona aceasta a vinurilor.


Vlad Hogea este patronul restaurantului "Creanga de Aur" din Hristo Botev 25.  Este şi doctor în istorie. A realizat şi o emisiune despre filme la Antena 1. L-am cunoscut în această vară când l-am vizitat cu Turul Culinar al Bucureştiului, un proiect care este încă în desfăşurare şi are ca scop încurajarea oamenilor să iasă la restaurant, fie pentru o cafea, fie pentru o friptură de vită argentiniană, după buget. Pe principiul că nota de plată la restaurant este mult mai puţin costisitoare decât cea de la psiholog sau costul antidepresivelor la farmacie. Cu ocazia acelei prime întâlniri, Vlad mi-a tras o cafteală la table de mi-au zornăit zarurile-n cap. Când voi fi pregătit voi încerca să-mi iau revanşa... M-am gândit că localul său este foarte nimerit pentru prezentarea vinurilor româneşti deoarece el este un tip foarte naţionalist, acest lucru fiind de notorietate.


Cei de la vinoteca "Private Wine" mi-au comunicat că vinul pe care-l vom dezbate la primul "Foc Încrucişat" este "Roşu de Petro Vaselo", un cabernet-sauvignon. Nu ştiu care a fost considerentul pentru care a fost ales - vreo preferinţă personală sau vreun acord cu producătorul sau altceva, nu ştiu, nu am întrebat. Am fost întrebat dacă sunt suficiente 2 sticle sau sunt necesare mai multe, dar am spus că 2 ajung chiar dacă vom fi mai multe persoane la masă în afară de mine şi de Iulia Creangă, plus foto-reporterul.


L-am abordat prima dată pe Mihai Nicolici solicitându-i susţinerea cu 2 sticle de vin pentru proiectul gastro-enologic de wine-pairing la aniversarea a unui an de blog organizată de Răzvan Stoenescu şi Bogdan Dobriţoiu la restaurantul Grinzinger Hof. Mi-a spus că în 2 zile îmi va da un "verdict" după ce se va consulta cu Virgil, asociatul său. După o săptămână nu am primit niciun răspuns, aşadar l-am întrebat din nou online. Mi-a mai cerut un răgaz şi după vreo 2 săptămâni de la prima noastră conversaţie de la Grinzi am primit confirmare telefonică pentru colaborare. A spus că mă pot baza pe ei până la sfârşitul anului, câte 2 sticle de vin de 2 ori pe lună. Am convenit că în caz că se răzgândesc din orice motiv, să mă notifice cu măcar 2 săptămâni înainte pentru a putea continua cu un alt partener. Am făcut apoi ceva clarificări şi în seara lansării de către Crama Oprişor a vinului lor "cabernet Sauvignon - Eticheta Roşie 2011" la restaurantul Rossetya (de unde este şi imaginea de mai sus). Tot atunci, Mihai a zis că ar fi bine să nu invit bloggeri pentru că sunt cam "tâmpiţi". I-am răspuns că nu este nicio problemă pentru că şi eu sunt un blogger tâmpit, deci ne vom înţelege de minune! :D

Probabil că vă întrebaţi de ce am tolerat o câcâială de 2 săptămâni pentru doar 2 sticle de vin şi nu le-am cumpărat singur de la o altă vinotecă? Păi, după cum am zis, am dorit ca proiectul să fie credibil printr-o participare de personaje cât mai largă şi mai diversă. Şi, după cum v-am povestit, chiar aşa am şi reuşit să se întâmple. Şi să povestim în continuare.


"Roşu de Petro Vaselo" este un cabernet-sauvignon produs pe podgoria din... Petrovaselo, un sat din zona viticolă Recaş, în vecinătatea Timişoarei, denumire care vine din sârbescul "Petrovo Selo", adică "Satul lui Petru" - în româneşte fiind cunoscut ca Petreni. Nu se ştie o dată exactă când satul a fost înfiinţat, dar s-a găsit un document din 1359 scris în limba latină unde este menţionat "Horuathpeturfalua", adică "satul lui Petru croatul" - împreună cu alte 6 sate au fost în proprietatea unui nobil Nicolae care nu a fost loial regelui maghiar Carol Robert de Anjou, cel învins de Matei Basarab I la Posada în 1330, pedepsindu-l prin confiscarea proprietăţii despre care ziceam mai devreme..


Familia regală de Anjou a răsplătit diverşi nobili cu dreptul asupra celor 6 sate, în funcţie de meritele acestora în diverse războaie de-a lungul timpului, până în sec. 18 de când a început ca terenurile să fie tranzacţionate prin acte de vânzare-cumpărare între diverse persoane.


Nello dal Tio este un italian care s-a îndrăgostit de peisajele din Petrovaselo în 2002 când le-a văzut pentru prima dată. I s-a părut că se întoarce în timp, la copilăria sa dintr-o zonă rurală a Italiei - provincia Treviso, regiunea nord-estică Veneto. Spiritul său antreprenorial s-a manifestat începând cu vârsta de 18 de ani când a înfiinţat o firmă de utilaje agricole, iar la 28 a pus bazele unei noi companii ce produce aparate pentru prepararea cafelei espresso, în prezent fiind unul dintre cei mai importanţi jucători din domeniu pe piaţa mondială.

Compania Vigna srl, alias Petro Vaselo,  controlată de familia dal Tio, a fost înregistrată în România în 2002, iar în prezent a ajuns să deţină un total de 179 de hectare de viţă-de-vie - Merlot, Cabernet-Sauvignon, Pinot Noir, Riesling Italian şi Chardonnay.


"Roşu de Petro Vaselo" este un vin care se vinde la un preţ de 43 de lei sticla la vinoteca "Private Wine", în timp ce "Făurar" de la Davino este 25 de lei (Făurarul se vinde cu aproximativ 50 de lei prin restaurante, cel mai ieftin l-am găsit în meniul restaurantului "La Copac" la doar 32 de lei).


În seara zilei de 9 octombrie am preluat cele două butelii de la vinotecă, iar a doua zi la prânz am fost prezent cu ele la restaurantul "Creanga de Aur" din Hristo Botev 25, fix în buricul Bucureştiului.


Clădirea este una de patrimoniu care are peste 100 de ani, proiectată de marele Anghel Saligny, ajungând într-o stare deplorabilă şi apoi renovată de Vlad Hogea, patronul restaurantului, şi echipa sa.


O nuntă sau o simplă petrecere ori doar o masă cu prietenii sau cu iubita se potriveşte perfect cu ambianţa oferită atât la terasa imensă cât şi în interior în cele două saloane mai mici sau în cel de 120 de persoane pentru evenimente memorabile.


Imaginea de mai sus am surprins-o într-o seară fabuloasă cu muzică lăutărească autentică, un soi de etno-jazz românesc. A fost fantastic! Pentru a nu crea alte discuţii trebuie să menţionez că eu am înfipt ardeiul în mămăligă. :)


Iniţial planificasem ca întâlnirea noastră să se desfăşoare în interior, dar vremea extraordinar de frumoasă pentru această perioadă a anului ne-a făcut să decidem să stăm la terasă, asta cu preţul unor poze mai puţin luminoase din cauza unei aşezări cumva contre-jour.


Un prim moment important al primului episod al proiectului "Foc încrucişat" - deschiderea sticlei de vin şi observarea curgerii acestuia în decantor. Vinul roşu, în general, trebuie lăsat să "respire" un timp înainte de a fi băut. De ce să "respire"? Pentru că este un... organism viu lichid. 


După cum se observă, vinul creează bună dispoziţie chiar dinainte de a fi băut. Oricum, Iulia Creangă este frumoasă şi în vervă ca de obicei. Are multă poftă de viaţă, ceea ce m-a făcut să-i propun în urmă cu vreo 2 ani cooptarea într-un proiect de-al meu mai vechi, este vorba despre emisiunea care prezintă oameni şi restaurante - "Poftă Bună de Viaţă" de la MeniuTV. Din păcate, pretenţiile sale financiare au fost prea mari pentru bugetul de atunci al emisiunii.


Uitaţi ce frumos curge... 


Alături de noi a venit şi Mihai Nicolici care ne povesteşte cum a început el să cocheteze cu vinul - în momentul în care medicul i-a spus să reducă drastic consumul de bere. :)


Foc Încrucişat 2013 - proiect gastro-enologic de wine pairing. După cum am mai spus, constă în confruntarea opiniilor unui gurmand, adică eu, şi a unui pasionat de vinuri sau blogger sau sommelier ori toate la un loc, despre o asociere culinară adecvată cu vinul prezentat - de fapt asta semnifică "wine pairing".




Mihai, tânărul ospătar de la restaurantul "Creanga de Aur", toarnă vinul în pahare. Mihai este departe de a fi perfect în profesia sa, dar cel mai important este că doreşte să se perfecţioneze în mod constant. Este foarte receptiv la sfaturi. Atuul său - este foarte iute! Nu veţi muri de foame dacă veţi comanda la el! 


Începem degustarea vinului alături de un platou cu puţină brânză şi fructe, pe care nu le-am lăsat la urmă deoarece am dorit să avem o finalizare dulce cu un tiramisu excelent pe care-l cunoşteam prea bine.





Învârtindu-l în pahar, vinul nostru "Roşu de Petro Vaselo" 2012 lasă "picioruşe" frumoase ce se pot observa foarte uşor.. 



Este un vin tare, 15% alcool, un vin "nefiltrat" conform etichetei. Adică este lăsat să se limpezească după metode tradiţionale, nu se acţionează mecanic sau chimic, de aceea este posibil ca uneori să se vadă cum rămân pe sticlă sau pe fundul paharului fărâme minuscule de strugure. Acest lucru nu constituie un defect.


"Prietenul nostru" cel nou a luat naştere dintr-o vie ce se aşterne lin pe un versant cu expunere sudică, 190 m altitudine, iar aici recoltarea se face cel mai târziu dintre toate plantaţiile viticole ale producătorului. Se păstrează la 12 grade Celsius, în loc întunecos, şi se serveşte la 16. 

Unii vor spune că de ce aşa rece, nu la temperatura camerei?!? Păi, să vă povestesc şi care-i treaba cu "temperatura camerei". În Evul Mediu, în Franţa, oamenii încălzeau o singură cameră, cea "de zi". Acolo era şemineul acela mare pe care-l vedem prin filme. De aceea şi scenele de amor se petreceau în faţa şemineului, nu din romantism, ci din motive absolut pragmatice - acolo îţi venea cheful de giugiuleală, în restul casei era frig de nu-ţi venea să-ţi dai izmenele şi tichia de pe cap jos. În dormitor era foarte răcoare, de aceea se ţinea acolo mereu o sticlă cu vin roşu din care se bea înainte de culcare ca se încălzească un pic nobilul, mai ales că de obicei dormea separat de nefasta sa, nobila.


În pofida concentraţiei mari de alcool, la nas nu ajunge acel damf de "spirt" cum se întâmplă de obicei în asemenea situaţii. Pentru început suntem plăcut impresionaţi.


Surprinzător, nici gustul nu este acela dur la care te aştepţi la un cabernet-sauvignon. Are un gust care la o petrecere te face să bei şi să bei şi iar să bei. Seducător şi pervers. Este vinul care te pune la încercare. Cu alcool mult, dar de care nu-ţi dai seama pentru că nu te înţeapă la nas, cu gust catifelat ce-l face să alunece plăcut şi uşor pe gât. Bei fără măsură dacă nu te controlezi.


Vorbim despre vin, oameni, viaţă. 


Asocierea cu brânzeturile cu gusturi puternice a fost perfectă. "Roşu de Petro Vaselo 2012" doar îmblânzea prin contrast duritatea celor din farfurie. Şi ai fi băut mult, nebănuit de mult, trezea o poftă nebună de vin. Vinul voia mai mult vin. Şi vorbe. Şi voie bună. Şi mai multă mâncare. 


Să vedem ce ne spune şi Iulia Creangă:


"Dupa cum bine ati observat eu sunt cea care ar trebui sa despice firul in patru in urma prezentei degustari si concluzionari ale proiectului „ Foc incrucisat” . Am sa incep cum bine stiti, pentru cei ce m-ati citit pana acum si daca nu, va indrum sa o faceti acum, prin a croi din cuvinte o poveste. Pe langa faptul ca mi-a placut denumirea restaurantului „Creanga de aur” , ulterior niste amici crezand ca este al meu, si chiar daca ar fi fost asa nu stiu daca as fi ales un nume atat de sugestiv si asemanator cu al meu. Locatia superba , ziua in care am fost prezenta era insorita asta fiind un avantaj pentru noi ca am putut sa servim masa in curte. 

Pentru o clipa mi-a fugit gandul si imaginatia in perioada interbelica, la trasuri, la rochiile superbe ce incorsetau domnitele scotand in relief sanii pronuntati cu umbrele dantelate ce te puteau proteja de soare si bautura din belsug in timp ce usor, in surdina, iti canta cu drag un cobzar. Ce vremuri. Vorbeam de vin mai sus, era prezent si la noi in pahare, vorbesc de un cabernet-savignon Petro Vaselo, nefiltrat ,cu un alcool destul de ridicat care sincera sa fiu mi-a starnit curiozitatea. 
Nefiltrat, grade multe si nu in termometrul de afara, ci in sticla de vin, soi pe care eu il consider regele soiurilor rosii prin personalitatea si duritatea taninoasa ce te face sa il tii minte si nu numai. Am fost placut surprinsa sa descopar un vin corect in raport calitate pret iar faptul ca era nefiltrat nu m-a deranjat lasandu-mi un gust-post-gust placut catifelat atipic pentru un cabernet care cum bine stim el vine si da cu pumnul in masa . 
Felicitari vinificatorului si mi-ar placea sa degust si alti ani din aceasi productie pentru a putea face o comparatie. Si nu puteam sa degustam fara sa il asortam cu un muschi de vita preparat in bucataria restaurantului. Cand inca soarele lumina curtea interioara de printre cladiri , m-am decis sa ma retrag atat eu cat si gandul la vremurile cand petrecerile erau pana in zori de zi si se canta cu drag despre Zaraza, la tropotul copitelor de cai lasate in amurg pe strazile Bucurestiului."

Şi pentru că vinul ăsta cerea multă mâncare, o mâncare cu o personalitate puternică, a venit şi felul principal. Maeştrii bucătari de la restaurantul "Creanga de Aur" din Hristo Botev 25, chiar în buricul Bucureştiului, ne-au pregătit un muşchi de vită cu sos din fructe de pădure şi muştar de Dijon, cu cartofi natur şi broccoli pentru culoare şi impresionarea asistenţei feminine.


Muştarul de Dijon a devenit vestit încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, pe la 1380, când în Franţa, la Dijon, ducele de Burgundia punea muştar la orice preparat pe care-l mânca, dându-i astfel rangul de aliment nobiliar..


La "Creanga de Aur" nu se foloseşte muştar din super-market, cu multe E-uri ciudate, ci se prepară pe loc, atunci când se impune pentru o mâncare comandată de vreun client. De exemplu acesta "de Dijon" este făcut din făină de muştar de la "Plafar", zeamă de ceapă stoarsă, mujdei de usturoi, ulei de măsline, vin alb sec, plante aromate şi mirodenii, miere.


Deci, dacă imediat după război, muştarul era un aliment de bază în Bucureşti, cumpărat "la negru", pentru că era foamete şi se ungea puţina pâine cartelată cu pasta-minune, apoi în perioada comunistă era nedespărţit de mici şi de cârnaţi, în perioada în care se găsea aşa ceva, acum muştarul se foloseşte şi în reţetele mai sofisticate.


Mihai, ospătarul, mi-a zis că este foarte emoţionat, are senzaţia că joacă într-un film, aşa că l-am scuzat că a uitat să ne întrebe cum să fie muşchiul de vită, aşadar a venit "medium" cu toate că toţi de la masă ni l-am fi dorit "medium-rare". Ce-i drept, din cauza conversaţiei noastre flamboaiante, nici noi nu ne-am dat seama să spunem cum ne place. Dar chiar şi aşa, farfuriile au rămas goale-goluţe, mai puţin a mea care a rămas cu boscheţii de broccoli intacţi.











Muşchiul de vită a fost excelent la gust, sosul din fructe de pădure cu muştar - demenţial, dar cred că vinul acesta mergea la fel de bine şi dacă această carne era doar friptă pe jar. Mi-am promis că voi încerca asta cât de curând! Tot la "Creanga de Aur" cu minunatul lor platou de fripturi la grătar.


Am finalizat cu un tiramisu, exact aşa cum îmi place mie, mătăsos şi suculent, blând, fără agresivitatea aromei de rom cum l-am găsit în multe locuri din Bucureşti. Cred că la un "Roşu de Petro Vaselo" cu pastramă şi carnaţi la grătar se va potrivi genial o plăcintă cu brânză sărată, stafide şi vanilie, ce ziceţi? Bineînţeles, la "Creanga de Aur" într-o seară lăutărească.



Înainte ca Iulia să plece la un casting pentru un spot publicitar a ţinut să-i mulţumească lui Vlad pentru ospitalitate şi să-l felicite pentru echipa pe care o are atât în bucătărie cât şi la servire.


Aşa s-a încheiat primul nostru tur din proiectul gastro-enologic de wine pairing "Foc încrucişat". Trebuie să menţionez că nici eu şi nici Iulia nu am primit bani pentru consideraţiile noastre nici de la vinotecă, nici de la restaurant şi nici de la producătorul de vin. Au făcut un schimb bun, pentru că s-au implicat au beneficiat atât pe perioada promovării proiectului cât şi după demararea acestuia de o expunere considerabilă - peste 20.000 de vizualizări totale ale postărilor respective conform statisticilor FaceBook. Numai până acum. Cu doar 2 sticle de vin, în cazul vinotecii, sau cu ceva mai mult deranj din partea restaurantului.


Vă aştept cât de curând la turul următor  Închei prin a vă recomanda să vizionaţi filmul de mai jos unde veţi vedea exact cum se face o degustare a unui vin, conform lui Răzvan Avram, alias "Paharnicul"..

"Baterieeeee, foooc!"

5 comentarii:

  1. un articol care te poartă de la istorie până la can-canuri, toate în jurul vinului. răzvan avram este de poveste în filmul ăsta. felicitări tuturor celor implicaţi:vinotecă, restaurant, producător, costin şi iulia. aştept urmarea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru aprecieri, coane! Vineeeee! :D

      Ștergere
  2. Nu ma pricep absolut deloc la vinuri deci n-am ce sa comentez....cat despre locanta Creanga de Aur nu pot sa spun decat ca, as vizita-o cu siguranta intr-o seara lautareasca :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să-mi povesteşti cum a fost! Mie îmi plac la nevbunie serile alea! :D

      Ștergere
  3. Gabriel No-Resources2 noiembrie 2013, 21:45

    Am fost şi eu la Private Wine şi am luat "Roşu de PeDro VEseLU". Doar că din 2011. Este exact conform descrierii voastre de aici. Bei fără să te opreşti! Mulţumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere

Stan Patitul spune: