MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


duminică, 2 februarie 2014

Cod Roşu cu Crama Oprişor



În singura zi a iernii când la Bucureşti s-a anunţat cod roşu de ninsoare noi ne-am trezit că vrem să mâncăm italieneşte la unul dintre cele mai "proaspete" localuri de acest gen din capitală - restaurantul italienesc "La Mia Musica". Ne-am uitat pe WEBSITE, am văzut preţurile, ca pentru centru, am sunat şi am făcut rezervarea. La adresă scria ceva cu "Splaiul Independenţei", aşa că mă gândeam că e puţin mai încolo de Hanul lui Manuc. De fapt, ţeapăăă, era vorba de capătul celălalt al străzii şi anume în Regie. Ne-am zis că dacă asta ne-o fi soarta să fim îngropaţi în zăpadă cu burta plină de paste... asta este... aşa că ne-am luat inima în dinţi şi am plecat către Splaiul Independenţei 290 unde ne-a lăsat şi taxiul. De fapt asta e adresa unică pe care o are toată Regia... unde trebuia să căutăm restaurantul italienesc "La Mia Musica"...


De fapt, adresa exactă este str. Orhideelor 1, chiar vizavi de Carrefour Orhideea, la parterul Clubului ONE, o fostă cantină studenţească la origine. Prin faţă trece tramvaiul 1 dacă nu vreţi să mergeţi cu taxiul sau maşina personală. Dar dacă o veţi face, aveţi o parcare măricică la dispoziţie.


Am comandat o bere Heineken la "draft" (7 lei) şi am primit din partea casei şi câte o palincă alături de o gustare care ne-au făcut să ne treacă nervozitatea ce ni se trăgea de la căutarea adresei reale.





Am regăsit aici un ospătar foarte priceput, Ciprian, format pe Valea Prahovei şi pe care l-am mai întâlnit la Trattoria Don Vito High Class din interiorul Phoenicia Grand Hotel.


Am început ospăţul cu un trio de tartar (46 de lei) de ton, somon şi vită.


Au venit însoţite de pâine prăjită, unt şi un sos de mango.



Ne-am gândit să ne răcorim cu un prosecco Villa Sandi (65 lei) după palinca aceea...






Primul tartar era preparat din ton roşu cu ghimbir, arpagic verde şi lămâie.


Cel de-al doilea era cu somon picănţit cu ardei "chipotle" şi lime.


Ultimul tartar, dar nu şi cel din urmă, a fost pregătit conform unei reţete tradiţionale din Liguria (în meniul lor scrie LiNguria) cu carne de viţel tăiată la cuţit, pesto, capere şi ciuperci.


Fiecare a fost delicios în felul său, nu aş putea face un top.






Partea a doua de "antipasti", cum spun italienii, a fost alcătuită din trei feluri de carpaccio.



Un carpaccio de caracatiţă cu ulei negru de praz şi aromat cu lămâie. Acoperit cu fâşii de parmezan.





Carpaccio de viţel cu rucola, capere, parmezan, măsline de Sicilia.







Carpaccio de somon cu miere aromată cu maracuya şi lime.







După uleiul negru de praz folosit la carpaccio de caracatiţă, iată şi o supă de praz prezentată într-un mod inedit ca la laboratorul de chimie de la şcoală - ai zice că bucătarul este oltean, dar, de fapt, este argentinianul Chef Emiliano Matias D'Alessandro. Probabil că originea oltenilor este Argentina. Sau a argentinienilor este Oltenia. O adevărată dilemă oltenească!


A fost foarte gustoasă şi binevenită având în vedere vijgălăul de afară.



Din categoria "insalate" am ales o excepţională salată de pere la grătar, cu rucola, gorgonzola, nuci şi vinaigrette de oţet balsamic.






A sosit momentul să alegem şi un vin. Am zis să fie un vin roşu românesc, chiar dacă meniul cuprinde şi italieneşti şi franţuzeşti. Un vin pe care-l cunoşteam bine, nu aveam chef de experimente, şi care face faţă atât celor ce vor urma să le savurăm cât şi bugetului.


Aşadar am ales un Caloian Fetească Neagră 2011 de la Crama Oprişor din Mehedinţi, 50 lei sticla, din soi de strugure pur românesc. Crama Oprişor aparţine firmei Carl Reh Winery cu acţionariat german - de aici s-a născut o altă dilemă oltenească: acestea sunt vinuri olteneşti produse de nemţi sau vinuri nemţeşti produse de olteni?


Caloianul este un obicei balcanic de invocare a ploii, obicei ce se practică şi în Oltenia în cea de-a treia zi de marţi după sărbătorirea Paştelui ortodox. 


Olfactiv eşti învăluit încet şi iremediabil de miros de cireşe negre, prune uscate şi coacăze. Gustativ eşti cucerit de aceleaşi senzaţii, completate de fine note de cacao şi vanilie. Este un vin care cere cu uşurinţă încă un pahar şi încă un pahar... de cursă lungă, cum se spune, la o masă alături de cei dragi. Este un vin care invocă nu ploaia, ci veselia.



Caloian Fetească Neagră a fost alegerea fericită pentru o porţie delicioasă dintr-una dintre preferinţele mele culinare - "ossobuco", un preparat tradiţional milanez cu rasol de vită şi legume la cuptor (40 lei).






Celălalt fel de mâncare asociat excelent cu Caloian Fetească Neagră de la Crama Oprişor a fost un ton roşu la grătar (66 lei) cu sos de roşii proaspete şi legume la grătar (12 lei).



"Steak"-ul de ton roşu a fost preparat exact aşa cum l-am dorit, medium spre rare, "mai crudac" cum îmi place mie să spun.








Cu ton roşu şi vin roşu cui îi mai păsa de codul roşu ?!?



Un vin de culoare roşu-vişiniu la care trebuie să aveţi mare atenţie - este plăcut, prietenos, cu tanini moi şi o corpolenţă blândă, nici nu ştii când te zăpăceşte. Cu mâncarea care trebuie este un tovarăş bun de petrecere.





Meniul cuprinde şi paste (între 20 şi 44 de lei), pizza (între 18 şi 28 lei), chiar şi burgeri (între 34 şi 40 lei, inclusiv cartofii prăjiţi).


Restaurantul are două săli, cea în care ne aflam noi şi cea de-a doua special amenajată numai pentru evenimente


Barul este foarte fain amplasat, chiar în mijlocul salonului unde se desfăşoară multe concerte ale trupelor cunoscute gen Direcţia 5 sau Proconsul, dar şi seri efervescente cu karaoke. Am prieteni italieni care vin des aici special pentru aşa ceva.




La desert ne-am bucurat de un trio de panna cotta (15 lei) şiii...




...şi un tiramisu "de casă" (17 lei). Delicioase deserturile, într-adevăr.




Aici am găsit şi cea mai mare toaletă de restaurant din Bucureşti, special concepută pentru serile cu concerte.


Când am plecat ningea greu, dar frumos la restaurantul italienesc "La Mia Musica". Ciao! ;)


Turul Culinar al Bucureştiului merge mai departe, povestea continuă alături de partenerul nostru - Crama Oprişor sponsor oficial al Muzeului Naţional de Artă Contemporană!


Şi să nu uităm de codul de comunicare non-verbală între clienţi şi stafful restaurantelor. See you s(p)oon ! 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Stan Patitul spune: