MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


sâmbătă, 17 mai 2014

Cocoşu Pestriţ de la Restaurantu Cocoşu Roşu



Turul Culinar al Bucureştiului merge mai departe, povestea continuă la... 


Despre vechiul nostru amic Chef Gabriel Toader v-am mai povestit pe AICI. Ultima dată când am vorbit cu el voia să plece în Australia pentru două motive: voia să lucreze undeva cu ingrediente naturale, de fermă, şi pe bani foarte buni. Ei bine, deodată am aflat că are un contract în România care întruneşte cele două condiţii - la restaurantul Cocoşu Roşu din Bucureşti, pe str. Mărgelelor din cartierul Militari pe aceeaşi stradă cu un restaurant franţuzesc bun, poate cel mai bun de pe la noi - La Cave de Bucarest.


Aşadar, am dorit să-i facem o surpriză lui Gabriel şi nu l-am anunţat că vrem să-i testăm noile "capodopere" gastronomice. Ne-am dus într-o după-amiază însorită a unei săptămâni ploioase şi friguroase. Am avut noroc, deci, de stat la terasă şi de privit reconfortatant perechea de galinacee ce se preumbla printre mese.


Împreună cu papionul de la ShOOka Design am început ospăţul cu o ţuică de Zetea (17 lei) şi o bere Carlsberg la draught (6 lei).


Amicii noştri cu pene beau şi ei o duşcă de apă de ploaie. Mănâncă şi beau, că doar sunt la cârciumă, nu?


În timpul acesta a apărut şi Alex Rozs, managerul şi unul dintre proprietarii afacerii alături de părinţii săi care sunt foarte ocupaţi cu ferma agro-zootehnică din apropierea Bucureştiului.


El ne povesteşte cum aici trebuia să fie un service auto, părinţii lui ocupându-se cu comerţul de piese auto până la venirea crizei şi căderea pieţei. Alex are acum 25 de ani, a preluat managementul restaurantului Cocoşu Roşu în urmă cu cinci şi se mândreşte că încă de la 17 ani a avut în administrare o autoservire de lângă Metro Militari, deci era deja rodat în ale cârciumăriei la cei 20 de ani când a fost "detaşat" aici în str. Mărgelelor.


În curând va mai deschide un restaurant Cocoşu Roşu undeva pe lângă sediul Guvernului şi încă unul chiar vizavi de actualul, dar cu meniu mai de fine dining.

                           

Ei spun că sunt un restaurant românesc tradiţional, dar am găsit în meniu chiar şi pizza. Însă, vor repara acest "defect", în curând în noul meniu, conceput de Chef Gabriel Toader, se va numi "turtă cu cârnaţi şi brânză", de exemplu, aşa cum se cheamă în prezent focaccia - "turtă cu parmezan, usturoi şi oregano". Mi se pare foarte inteligentă "mişcarea".


Spre regretul nostru, ni se spune că Chef Gabriel Toader este în tura de a doua zi, deci nu ni se poate pregăti nimic din meniul care urmează să fie implementat curând...




Ne-am acompaniat bucatele cu un cupaj de vin roşu sec Renatus 2012 (68 lei) de la crama Curtea Regală din Măcin, oraşul meu natal de la porţile Deltei. Desenele de pe etichetă semnifică aerul, soarele, pământul şi apa - elementele care fac din podgoria Sarica Niculiţel o zonă viticolă unică în România, şi chiar din lumea întreagă.


Să vă spun despre platoul de gustări pentru două persoane pe care l-am comandat:


Să le menţionăm pe rând ca să nu uităm ceva, toate au fost delicioase şi nu vreau să fiu nedrept cu vreuna dintre bunătăţi. :P :P :P


Pastramă de oaie, carne de porc la garniţă, cârnaţi proaspeţi, dar şi unii afumaţi de oaie, caşcaval pane, ciuperci gratinate la grătar, crochete de caşcaval şi... daaa... murătuuuri!!! Cu muştar şi turte pe vatră cu usturoi, caşcaval şi oregano. :P :P :P (totul la 58 de lei)


Vinul a fost exact cel potrivit la un asemenea platou cald savuros servit pe un "fund" din lemn în forma de contur al României.













După cum ziceam, soare, aer, pământ şi apă - sunt semnificaţiile celor patru simboluri de pe eticheta Renatus, un cupaj din patru vinuri roşii realizat în 2012, este vorba despre Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Verdot şi Fetească Neagră


Cele trei soiuri franţuzeşti crescute pe dealurile Măcinului îl fac un cupaj a la Bordeaux având personalitatea Cabernetului, fructuozitatea Merlotului, condimentul de Petit Verdot - toate acestea fiind "fasonate" de fineţea şi supleţea neaoşei Fetească Neagră. O nebunie purpurie în cupa paharului - prună uscată, vişină, mirodenii şi o ciocolată amăruie nu foarte pregnantă pe final de gust. Cred că este vinul care îmi reprezintă cel mai bine personalitea mie, un om născut pe acele meleaguri.



Sincer, ne săturasem amândoi, şi eu şi nefasta, din platoul delicios pe care vi l-am descris mai sus, dar nu puteam pleca fără să ne facem o impresie ca să vă povestim vreo două vorbe şi despre tochitura moldoveanească cu muşchiuleţ şi ficat de purcel, ou, brânză şi mămăliguţă, alături de un bulz ciobănesc cu telemea şi burduf, costiţă afumată şi smântână.




Foarte gustoase şi porţii îndestulătoare pentru preţul lor - tochitura moldovenească 25 de lei, iar bulzul ciobănesc 23 de lei. Dacă doi comeseni împart aceste două porţii împreună, se satură fără să-i doară pântecul apoi nici de foame şi nici de prea plin. 







Şi cum pentru desert există un alt stomac, ne-am dedulcit, la propriu, şi cu un profiterol (13 lei) şi un tort de ciocolată cu nucă şi caramel (15 lei), ambele meşterite în bucătăria restaurantului cu unele dintre ingrediente de la ferma "Cocoşu Roşu".












Şi... cireaşa de pe tort - la cafea (din partea casei) a apărut întâmplător şi amicul nostru Chef Gabriel Toader cu care am mai sporovăit despre ce se va întâmpla în viitorul apropiat prin ograda din str. Mărgelelor.


Cucuriguuuuu! S-a sculat cocoşu (în caricatura de mai jos). 


Şi să nu uităm să comunicăm pentru a ne uşura viaţa - şi pe a noastră şi pe cea a staffului din restaurante:



Turul Culinar al Bucureştiului merge mai departe, povestea continuă. See you s(p)oon !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Stan Patitul spune: