MeniuTV prezintă:

Primul canal TV despre cele mai bune restaurante din România: www.Meniu.TV .


marți, 17 noiembrie 2015

Comedie Neagră cu Bacanta la Naan Food & Drink Studio



V-am mai povestit cum am fost la teatru cu noaptea-n cap, iată că s-a întâmplat din nou lucrul ăsta - de data aceasta la ora 12,00 și a fost vorba de piesa Omul Pernă (vezi detalii în afișul de mai sus) la Teatrul ACT pe Calea Victoriei, într-un subsol din apropierea Pieței Amzei.


Eu nu o să vă povestesc ce se întâmplă acolo așa cum am văzut că au făcut unii prin diverse cronici, dar vă spun că este o comedie neagră care timp de mai bine de două ore te transportă într-o lume paralelă așa cum doar în serialul tv ”Minți periculoase” mi s-a mai întâmplat. Poveștile din poveste îți excită curiozitatea și intelectul la maxim într-o spirală a fanteziei și te fac să îți dorești să se povestească pe scenă un număr cât mai mare, eventual să poți găsi un volum la librăria online din colț după ce ieși de la spectacol cu toate cele 400. Cum, care 400 ? Păi, veți vedea când vă veți duce la piesa de teatru Omul Pernă.


Vreau doar să menționez că subiectul nu este deloc politic, sistemul totalitar în care se desfășoară acțiunea este doar un pretext pentru ca povestea să se poată întâmpla fără intervenția unor personaje precum un avocat sau un judecător care l-ar fi încurcat cumplit pe autor. Dar iată mai jos un trailer destul de slab realizat, așa că nu vă bazați pe ceea ce vedeți aici, duceți-vă la teatru pentru a trăi o piesă fabuloasă. V-o spune un om care devorează acest gen de artă de 40 ani.



Genul ăsta de spectacol îți face poftă bună de viață, de lumină, de o friptură în sânge și un vin puternic. Așadar toate astea la un loc ne-au dus cu gândul la restaurantul Naan Food & Drink Studio din C.A. Rosetti 26 despre a cărui deschidere oficială v-am povestit nu demult. De ce aici? 





Pentru că este un spațiu luminos cum rar întâlnești în București (chiar și subsolul este plin de lumină), pentru că am degustat o friptură de berbecuț foarte bună în acea seară și au și un meniu de vinuri cu aproape 100 de etichete alese cu grijă de Ovidiu Olteanu, managerul restaurantului, un somelier de renume.


Să nu uit să vă spun că în finalul acestui fotoreportaj culinar maraton vă așteaptă iarăși o nouă surpriză, așadar citiți cu atenție prostioarele scrise de mine pe aici. :D


Am nimerit la ora prânzului când era destul de aglomerat - la o masă două prietene s-au revăzut după mult timp și la plecare și-au promis să se reîntâlnească cât mai curând tot aici, doi tipi puneau la cale o afacere, un cuplu se simțea bine asortând o sticlă de spumant la starea lor și la mâncarea din farfurii, mai mulți corporatiști și avocați veniți la ”meniul zilei” etc. 



Noi am ales un Merlot baricat, din 2009, Bacanta (104 lei) de la Crama Gîrboiu din Vrancea, un vin viguros ce are nevoie de aerare mult mai mult timp decât am avut noi la dispoziție, dar atât cât a stat în decantor și ulterior în pahare a fost oarecum suficient ca să ne putem bucura de ceea ce poate oferi acest vin sec cu nume ce face trimitere la petrecerile ”monstruoase” ale lui Bachus în antichitate, bacanta fiind o femeie care era mereu prezentă la aceste chefuri, numite bachanale, conform mitologiei latine. 



Am deschis ospățul, dar și fotoreportajul culinar, cu un tartar de somon fume cu vodkă (25 lei) ce era alcătuit într-un echilibru perfect din cremă de brânză fină, mousse de avocado, roșii uscate la soare, coulis de hrean, capere crocante, castravete proaspăt, ou de prepeliță și, bineînțeles, somon afumat amețit cu vodkă în stil baltic.



Înainte de a veni comanda noastră de gustări ni s-au adus din partea casei măsline și pâine naan, pe care noi le-am mâncat între felurile de mâncare ca să meargă vinul ales. Sincer, dacă ai chef de un vin și atât pentru un moment oarecare de relaxare spontană, pâinea naan este suficientă cât să acompanieze demersul bahic.



Pâinea naan mi-a amintit de o poveste, aparent fără nicio legătură, sper să vă placă. 



Cândva trăia un rege care, în ciuda luxului ce-l înconjura, nu era nici fericit, nici mulțumit.
Într-o zi, regele a văzut un slujitor care cânta fericit în timp ce lucra. Era fascinat. De ce el, Regele, conducătorul suprem al acelor ținuturi, era mereu nefericit și morocănos, în timp ce un umil slujitor era atât de vesel și de fericit? Așa că l-a întrebat: „De ce ești așa de fericit?”


Omul a răspuns: „Majestate, sunt doar un slujitor. Nici eu, nici familia mea nu avem nevoie de foarte multe lucruri – doar de un acoperiș deasupra capetelor noastre și de o mâncare caldă pentru a ne umple burțile.”


Însă regele nu era mulțumit de acel răspuns. A vrut să audă părerea consilierului său de încredere. După ce a auzit problemele împăratului și povestea slujitorului, consilierul a spus: „Majestate, cred că slujitorul nu face parte din Clubul Celor 99”.


„Clubul Celor 99? Ce este Clubul Celor 99? ” a întrebat regele.


Consilierul a răspuns: „Majestate, dacă vreți să știți cu adevărat ce este Clubul Celor 99, puneți 99 monede de aur într-o pungă și lăsați-o în fața ușii acelui slujitor.”


Când slujitorul a găsit punga, a luat-o în casa lui și a deschis-o. S-a bucurat mult… atât de multe monede de aur … A început să le numere. 99 de monede. Le-a numărat din nou și din nou. Tot 99 de monede. „Oare ce s-a întâmplat cu ultima monedă? Desigur, nimeni nu ar pune într-o pungă doar 99 de monede… în mod sigur au fost 100” își spunea slujitorul. 


A căutat peste tot unde s-ar fi putut pierde moneda, dar n-a găsit-o. În final, obosit, a decis că va munci mai mult ca oricând pentru a câștiga acea moneda de aur ce-i lipsește pentru a-și completa colecția.


Din acea zi, viața slujitorului s-a schimbat. Muncea mult prea mult, a devenit morocănos și mereu se certa cu familia sa pentru că nu-l ajuta să câștige acea ultimă monedă din colecția sa. Și nici nu mai cânta în timp ce lucra.


Văzând această transformare drastică, regele era nedumerit. Când l-a întâlnit pe consilierul său, acesta i-a spus „Majestate, acum slujitorul tău a intrat oficial în Clubul Celor 99.” Apoi consilierul a continuat.


Clubul Celor 99 este un nume dat acelor oameni care au ajuns sa aibă destule pentru a fi fericiți, dar nu sunt niciodată mulțumiți de toate acestea. Deoarece întotdeauna vor dori și se vor lupta pentru încă un lucru în plus, spunându-și: „Vreau să mai obțin doar acest ultim lucru și atunci, pentru tot restul vieții mele voi fi fericit! Și mereu va fi un ultim lucru.”



Și pentru că tot am început acest articol vorbind despre teatru, povestea aceasta îmi amintește de istorioarele pe care le ascultam, copil fiind, în fiecare seară la radio pe programul 2 - rubrica ”Bună seara, copii!” de la 8 fără zece cu vocea actorului Octavian Cotescu. Sau teatrul radiofonic pentru copii de duminică dimineață de la ora 8 care dura atât de puțin, numai o oră...



Celălalt aperitiv ales, pe care-l vedeți deja în imagini, a fost canape de sfeclă roșie cu Chevre (22 lei) adică brânză fină de capră, anghinare, roșii uscate la soare și muguri de pin pe sfeclă roșie coaptă.




"Chevre fermier" (brânza de capră) este foarte apreciată de cunoscători și aproape orice regiune din Franța are specialitatea sa proprie de brânză din lapte de caprăProdusele sunt de diferite mărimi și forme, cum ar fi tobe, piramide etc. Textura variază de la moale, oarecum asemenea cremei de branză, până la foarte tare. Acest tip de brânză poate fi un excelent desert care se servește cu pâine și fructe. Brânza de capră se poate condimenta în multe feluri. Aditivii populari includ ierburi, boabe de piper, cenușă sau înfășurarea în frunze de castan sau nuc și ”herbes de Provence” – adică ierburi de Provența, mediteraneene.


Cu 10.000 de ani înainte de Cristos, popoarele din bazinul mediteraneean au domesticit caprele și știau deja să facă brânză din lapte de capră, ei apreciind calitățile gustative și energetice ale acestuia. Consumul de brânză de capră este înscris în originea culturii mediteraneene.


Brânza de capră este menționată chiar și în Odiseea lui Homer. Deja apreciată în bazinul mediteraneean, brânza de capră face parte și din cultura galo-romană, cotropitorii romani descoperind și savurând carnea de capră macerată în ulei de măsline, precum și brânza de capră. 


Datorită unui climat favorabil, creșterea caprelor s-a extins în Franța pe toate teritoriile la sud de Valea Loirei. Acest lucru a permis ca familiile de țărani francezi să supraviețuiască în vremuri de război. În mod tradițional, laptele și brânza de capră erau oferite pelerinilor de pe ruta Saint-Jacques-de-Compostelle. 


În Evul Mediu, brânza de capră servea ca monedă de schimb; actele notariale din secolele al XV-lea și al XVI-lea menționau cumpărarea de brânză de capră afânată. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, creșterea consumului urban a dat prilejul vânzătorilor ambulanți, printre care minerii, să meargă în ferme și să ia, în schimbul mărfii lor, produse alimentare: ouă proaspete, unt sau brânză de capră. Înca din 1880, producătorii de lapte de capră se grupează în cooperative care cuprind mai multe sate. 


Și dacă tot am vorbit de bacante și bacanale, iată și un dans din opera ”Samson și Dalila” de Saint Saens








După starterele ușoare am trecut la artileria grea a bucătăriei de la restaurantul Naan - platourile cu fripturi, cele care se pun reciproc în valoare cu vinul ales, viguros și catifelat în același timp, cu personalitatea dată de soiul de strugure Merlot, ”terroire”-ul podgoriei de la Cotești din Vrancea, baricarea și tehnica de vinificare a tinerilor și ambițioșilor oenologi de la Crama Gîrboiu despre care am mai vorbit câte ceva și aici.



Unul dintre platouri a fost cel cu frigărui din mușchiuleț de berbecuț, carne ce a fost mai întâi marinată cu mentă și apoi preparată la cuptorul tandoor (55 lei). A venit împreună cu un castron de bulgur cu legume (de obicei nu sunt fan așa ceva, dar acesta a fost delicios în combinația concepută de Chef Bebe Neculae), chutney de mentă, sfeclă roșie, papaya și coriandru, roșii coapte, pâine naan, salată de ceapă roșie cu sumac (un condiment oriental care are scopul principal de a tăia din tăria cepei) și un ardei iute copt.






Bacanta Merlot Barrique 2009 este primul vin roșu premium produs la crama vrânceană Gîrboiu. Obținut din struguri proveniți din regiunea Cotești, vinul este maturat în lemn și învechit câțiva ani buni în sticlă. Culoarea este grena cu tonuri maronii, indicând un vin ajuns la maturitate. Nasul este destul de complex, cu lemn, scorțișoară, cacao și prune afumate. Corpul este fluid, taninurile sunt destul de pronunțate, iar alcoolul (14,5%) e bine evidențiat. Gustul este dominat de prune și fructe negre supracoapte, iar în plan secund apar senzații de ciocolată amară, tabac și vanilie. Postgustul este mediu, puțin astringent, cu note balsamice și minerale. Mai multe despre soiul de strugure Merlot puteți citi aici


Crama Gîrboiu este sinonim cu Livia Gîrboiu - au crescut și s-au maturizat împreună în ultimii 10 ani. Dar, să povestesc mai în detaliu puțin pentru a fi mai clar.


Constantin Gîrboiu, tatăl Liviei, avea deja o afacere în domeniul agricol când a demarat producerea de struguri și, ulterior, de vinuri. Cultiva cereale pe 1.000 ha, producție pe care o valorifica pe piața internă. Cifra de afaceri în 2010, de exemplu, a fost de 200.000 euro. 


Familia Gîrboiu a preluat în 2005, împreună cu un partener italianvinăria boierului Zamfirescu din Cotești, căruia sătenii îi spuneau Conu Alecu. Aici a fost recondiționată și modernizată crama cu ajutorul unui program SAPARD prin care s-au investit fonduri europene în valoare de 6 milioane de euro până în prezent, asta incluzând replantarea a 200 ha de viță-de-vie cu soiuri nobile.


Primele vinuri au fost scoase pe piață după 4 ani, în 2009 - capacitatea de producție și stocare fiind de 1,5 milioane de sticle anual, patru game de vinuri pe mai multe paliere de preț, Bacanta fiind super-premium, exclusiv pentru rețeaua HoReCa. Printr-o nouă investiție de 2 milioane de euro se dorește și producerea unui vin spumant, piața fiind testată deja în vara lui 2015 cu eticheta Cuartz produs în Italia


Livia intră cu adevărat în afacere atunci când, studentă fiind la Relații Economice Internaționale, tatăl său a sunat-o și i-a spus că dacă a doua zi nu se prezintă la cramă o dezmoștenește.


După un master în marketing și unul în oenologie, Livia conduce de 6 ani afacerea viticolă a familiei Gîrboiu și, la o vârstă de nici 30 de ani, este una dintre acele femei care se îngrijesc de un sfert din producția de vinuri a României alături de Luchi Georgescu de la Vincon, Oana Belu de la Ostrovit, Aurelia Vișinescu de la Domeniile Săhăteni, Mihaela Tyrel de Poix de la SERVE, Anne Marie Rosenberg de la Clos de Colombes etc.


Cine a cunoscut-o pe Livia Gîrboiu poate recunoaște în ea foarte ușor personalitatea unui lider și chiar ea spune că de mic copil îi plăcea să conducă, să preia inițiativa în organizarea unor jocuri, de exemplu. Și am mai remarcat un lucru la ea care mi-a plăcut mult, cu orice prilej își ajută colegii de la alte crame producătoare, nu-i privește ca pe niște concurenți, ci ca pe parteneri care muncesc laolaltă pentru dezvoltarea pieței de vinuri bune în România.













Să vă spun câteva cuvinte și despre cel de-al doilea platou de friptură - este vorba despre steak de vită New York - adică sos bluecheese cu piper verde, salată mixtă, legume marinate la grătar, cartofi albi și mov, toate acestea alături de carnea de vită marinată cu rozmarin și sare afumată (67 lei). A fost preparată exact cum am cerut, cu o precizie de ceas elvețian. Delicios! Mulțumim ”ceasornicarului” de la restaurantul Naan - Chef Bebe Neculae.
































Ospățul l-am finalizat cu un ceai (12 lei) și un espresso (8 lei) alături de două deserturi clasice, dar deosebite prin textură și gust - New York Cheese Cake cu sos de fructe pădure cu scorțișoară și anason (17 lei), iar celălalt a fost un vulcan de ciocolată amăruie cu înghețată (17 lei). Să nu uit să amintesc că am primit din partea casei, până să fie aduse deserturile, câte un digestiv homemade din morcovi și ghimbir, în meniu fiind 7 lei. A fost chiar binevenit!





























CONCURS - răspundeți la întrebarea următoare și puteți savura o masă delicioasă pentru două persoane la restaurantul Naan  și la desert veți vedea piesa de teatru ”Omul Pernă”.


ÎNTREBARE - De la ce fermă ecologică își procură restaurantul Naan câteva dintre ingredientele bio ale preparatelor sale ?


Răspunsurile vor fi trimise la colaborare@e-restaurant.ro până la 15 decembrie 2015 și va fi desemnat un singur câștigător, prin tragere la sorți dacă este cazul. Succes! Mai multe detalii despre restaurantul Naan puteți citi aici


Revin mai jos cu minighidul de comunicare cu personalul restaurantelor. Turul Culinar al Bucureștiului continuă, povestea merge mai departe! See you s(p)oon!


PS - și pentru că a fost vorba despre orori și divertisment în Roma Antică, iată o scenă care exprimă exact asta și îmi place mult, face parte dintr-unul dintre filmele mele favorite.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Stan Patitul spune: